Fiecare copil care se apucă de fotbal visează să ajungă la Steaua ori la Dinamo, la Real Madrid ori la Bayern Munchen sau la oricare altă echipă de pe pămîntul acesta mare.

Dar sînt şi copii care, din diverse motive, nu-şi mai văd visele îndeplinite. Iar printre cele mai frustrante piedici este o accidentare. Sau mai multe. Iar visele devin coşmaruri, mai ales la o vîrstă la care trebuie să obţii un ban ca să te întreţii.

Vise de fotbalist

Armando Lungu. Tocmai azi a împlinit 26 de ani. Tatăl său era mare fan Maradona, de aceea şi-a numit fiul după celebrul El Pibe d'Oro. A început fotbalul la 10 ani la LPS Banatul, iar printre colegi i-a avut pe dinamovistul Luchin şi stelistul Latovlevici. A ajuns la Poli Timişoara, apoi la Auxerre Lugoj, în liga a treia, cu care a şi promovat la 17 ani în divizia secundă. Acolo mai era şi actualul stelist Pintilii. Vise, planuri, sfărîmate în scurt timp. O ruptură de metatarsiene 3 şi 4, ceva gen Chivu, iar declinul în fotbal i-a intrat în casă. A ajuns în Divizia D, la Vulturii Lugoj. O greşeală, a doctorilor. După un atac, "neintenţionat, sînt sigur", doctorii n-au citit diagnosticul nici după trei radiografii şi-au spus că piciorul nu e rupt. "A trebuit să mă operez, dar era prea tîrziu. Am stat jumătate de an, n-am m-ai făcut faţă la Auxerre, în liga secundă".

"Dacă e să mor, să mor făcînd sport!"

Cînd se părea că nu mai poate fi surprins cu nimic, omul mai primeşte o lovitură, ce era să fie letală. Un accident la schi. La 20 de ani. "M-am lovit la cap, mi-am pierdut cunoştinţa. Doctorul mi-a interzis să mai fac vreodată sport. Nu mai primeam vizita medicală. Nu mai aveam voie să fac efort deloc. Aveam o obstrucţie pe vena jugulară, iar creierul nu se mai oxigena cum trebuie", spune tînărul. Adio, fotbal! Adio, sport! Emoţii pentru propria viaţă. A slăbit mult în 18 luni, dar s-a rid