Am început să urmăresc „contributors.ro” atras de erudiţia autorilor (şi a comentatorilor), un lucru încă rar de găsit într-o ţară foarte indulgentă cu mediocritatea. După trecerea unei bune perioade, observ însă că această bună cultură este folosită pentru înrădăcinarea unui stereotip care nu ajută la o mai bună cunoaştere (a ceea ce se întâmplă) deoarece nu se mai regăseşte de fapt în realitatea socială (aşa cum a fost aceasta înţeleasă până de curând). Este vorba despre disputa taberelor de idei, „stânga vs. dreapta”. Intervenţia mea este o observaţie cu privire la anacronismul acestei dispute.

Sfera ştiinţelor sociale, de unde provin cei mai mulţi (dacă nu toţi) dintre cei care contribuie aici, este obişnuită să aşeze lucrurile la „stânga” şi la „dreapta”, în funcţie de filiaţia cea mai probabilă a ideilor: din partea celor care se uită la interesele celor mai puţin bine plasaţi în ierarhia socială, respectiv, din partea celor care explică mersul lucrurilor din perspectiva celor mai bine plasaţi. De exemplu: economiştii se uită la dezechilibrul de putere de schimb în raporturile de piaţă sau susţin că îngrădirea de orice fel împuţinează sursele de formare a averii; cei din ştiinţa politică privesc cu atenţie la dificultatea reprezentării intereselor (de orice fel) a celor mai săraci sau apără instituţiile care cultivă şi perpetuează starea de libertate competitivă; în fine, sociologii susţin că inegalitatea este obiectivul „de lucru” sau dimpotrivă că este forţa necesară pentru a selecta pe cei mai adaptaţi, forţa care „împinge” înainte.

Excesele când apar (de ex. „comunism”, „stalinism“, „fascism”, „naţionalism”) contrariază la început, deoarece par a nu fi plasate în nicio parte (fiind rezultatul unor ficţiuni ideologice), şi studiate apoi pentru materialul social pe care îl oferă.

Dualismul, alături de determinism şi reducţionism, a format