Fraţii Magdin duc zilnic în spate kilograme de speranţe, ascunse printre facturi şi ziare. Ei ştiu tot ce mişcă în cartiere întregi din capitala Banatului. Cunosc oraşul pe de rost şi sunt aşteptaţi, cel puţin o dată pe lună, cu uşile deschise, de copii, părinţi şi bunici.

Primul care s-a angajat la Poştă a fost Lucian Ionel, cel mai mare dintre fraţii Magdin. Are acum 52 de ani, iar ultimii 13 ani şi i-a petrecut ca angajat al Centrului Regional Reţea Poştală Timişoara. „Am lucrat la privat, am lucrat şi în Germania, dar cel mai mult îmi place să lucrez cu oamenii, astfel că meseria de poştaş mi se potriveşte cel mai bine", a spus Lucian Magdin, care la început a fost factor de schimb, iar astăzi duce corespondenţa timişorenilor din cartierul Freidorf. „După atâţia ani, poştaşul şi hornarul trebuie să ştie tot", a adăugat acesta.

„Eu am venit după Lucian la Poştă, în august 2002", continuă Ovidiu Nicolae, de 33 de ani, care este cel mai harnic din familie la capitolul abonamente. „Trebuie să fii pregătit, riscul este oriunde, la fel ca în orice altă meserie", a explicat acesta. Geanta sa cântăreşte peste 50 de kilograme, mai ales vinerea, când ziarele şi revistele abia au loc în „tolba" cu scrisori, facturi, alocaţii sau pensii.

Meserie din tată în fiu

Al treilea frate Magdin de la Poştă este Daniel Cosmin, de 36 de ani. „Am lucrat în construcţii, dar din cauza criza s-au făcut restructurări", a explicat acesta. În 2009, şi Sorin Teodor Magdin s-a alăturat fraţilor săi şi s-a angajat la Centrul Regional Reţea Poştală Timişoara. „Noi suntem patru fraţi, cu trei mame diferite. Am crescut împreună în Timişoara. Suntem neam mare, la noi uşa nu s-a închis niciodată", a spus Lucian Magdin, al cărui fiu lucrează, la rândul lui, la Poştă. „Lucram la o firmă unde am fost chiar sancţionat că vorbeam cu oamenii noi şi îi ajutam prea mult. Acum pot