Înduioşătoare scena jucată de Ludovic Orban în Parlamentul României!
Tocmai era supusă la vot propunerea de înfiinţare a Ministerului Afacerilor Europene, ce urma să fie condus de fratele său, Leonard Orban. În faţa a peste 300 de colegi, ochii fecioreşti ai deputatului liberal au fost irigaţi de lacrimi fierbinţi, expresia dilemei care-l sfâşia: să aleagă iubirea de partid sau dragostea de frate?
Telenovela începuse în ajun, când dl Ludovic dăduse de veste ţării: „Mă aflu într-o dilemă aproape fără ieşire. Practic, trebuie să aleg între fratele meu, familie, dragostea faţă de fratele meu, şi convingerile, ideile, valorile în care cred şi care mi-ar spune să votez împotriva lui".
Vai, vai, vai! Câtă suferinţă într-un singur om... Atât de multă, încât a doua zi s-a transformat în ochi umezi şi vorbe tremurate, plus o dureroasă abţinere de la vot. Pe de o parte, nu ar putea vota „împotriva fratelui meu sau a oricărui membru al familiei mele". Pe de altă parte, i s-ar usca mâna dacă ar vota cu Guvernul Boc, cu Băsescu şi cu „tot clanul ăsta care a adus România unde e azi". Bonus: „convingerile, ideile, valorile în care cred de 20 de ani şi care mi-ar spune să votez împotriva lui".
Aşadar, dl Ludovic are convingeri, idei şi valori nestrămutate de 20 de ani. O fi visat oare în 1990-1991, când liberalii erau alergaţi de minerii tovarăşului Iliescu, că în 2011 va fi aliat cu partidul moşit, năşit şi patronat de politrucul roşu? Sau nutrea doar speranţa că într-o bună zi se va pupa cu tânărul Ponta sub cupola Parlamentului, în uralele grupului PSD?
Dl Ludovic a anunţat că se va abţine de la vot „nu pentru că aşa îi spun Victor Ponta şi Crin Antonescu, ci pentru că aşa îi cer legea şi bunul-simţ". Aici era cheia: la bunul-simţ. Pe ăsta ori îl ai, ori nu-l ai! Iar dacă-l ai, nu poţi trece peste prinţipuri nici mort. N-ai mamă, n-ai tată, n-ai frat