De cativa ani, cu ochii pe ziua de 1 ianuarie 2007, tot stabilim prioritati care sa ne asigure integrarea: 1) anticoruptia; 2) independenta justitiei; 3) autonomia presei. Pe scurt, statul de drept. La care s-a adaugat, acum, dosariada.
Tentativa de mutare a accentului din planul economic in cel politic nu e noua. Ne-am convins insa ca nu va inghiti nimeni sa fie inlocuit ceva cu altceva. Bunaoara, obiectivele economice sa fie abandonate pentru ca reflectorul sa cada asupra celor politice.
Speranta ca, de aici inainte, vor putea fi lovite numai tintele inrudite cu asanarea morala si politica e o iluzie. Fara indoiala ca de o astfel de primenire, fie ca o cere Uniunea Europeana, fie ca nu, in primul rand societatea noastra are o nevoie vitala. Si, mai cu seama, avem nevoie de respect fata de legi. Pentru ca numai puterea legilor poate infrana puterea institutiilor si puterea oamenilor cu functii la varf in institutii. Nici nu poate fi democratie acolo unde puterea statului, puterea celor care detin puterea legislativa, puterea executiva ori puterea judecatoreasca nu e infranata de o alta putere. De puterea dreptului, pentru ca nimeni sa nu fie constrans sa faca lucruri la care legea nu-l obliga; si sa nu fie oprit sa le faca pe cele pe care legea i le ingaduie.
Dar oamenii nu se vor bucura cu adevarat de libertate, de democratie pana cand nu vor avea asigurata cel putin o bunastare decenta. Daca, insa, intr-o vreme dominata de judecati morale si politice, tratamentele aplicate in economie vor continua sa fie superficiale, avand in vedere, cu deosebire, doar lecuirea unor boli de moment, tactica aplicata deseori in anii tranzitiei, visul de bunastare nu va putea fi implinit.
Necazul e ca romanii viseaza mai mult la un "stat al bunastarii" si mai putin la bunastare bazata pe profit. Un "stat al bunastarii" nu-i insa decat un vis. Iar la o bun
