Nu ştiu dacă emitentul acestor vorbe celebre a fost un pesimist sau un optimist, cred însă, cu tărie, că zâmbetul este un catalizator esenţial în prea cenuşia noastră existenţă de zi cu zi. Chiar şi în această perioadă de criză, eu, personal, îl împart cu generozitate celor din jur, recomandându-le să-l multiplice şi să-l forwardeze, la rându-le, mai departe.
Propovăduiesc gândirea pozitivă, aplicată oricărei situaţii mărunte, caut în orice lucru un motiv de bucurie. Îmi creez o stare bună, rostindu-mi, în gând: „Putea fi şi mai rău!”; credeţi-mă, e un truc ieftin, dar funcţionează!
Sunt adepta frunţilor descreţite şi îmi port cu mândrie ridurile de expresie, generate de risipa zilnică de zâmbete. Situaţiile în care totuşi sunt nevoită să mă supăr sunt un supliciu!
Încercaţi să însoţiţi de un zâmbet orice adresare către o altă persoană şi vă veţi convinge de efectul magic al acestui gest mărunt: odată că aveţi şanse să vi se întoarcă zâmbetul înapoi cu dobândă, iar apoi, cu mai mult suflet vă va fi rezolvată cererea, rugămintea, solicitarea.
Până şi observaţiile critice se pot face cu zâmbetul pe buze! Şi, credeţi-mă, din nou, ironia este mult mai eficientă decât o găleată cu lături, aruncată în capul celui care a greşit.Împărţiţi, aşadar, zâmbete în jurul dumneavoastră!
Chiar şi duşmanii merită un zâmbet, fie el şi în colţul gurii. „Da, dacă vrei să primeşti!” – spune un vechi proverb latin, aplicabil şi în această situaţie! Iar dacă vă ţin curelele şi situaţia nu e din cale-afară de dramatică, nu vă sfiiţi să generaţi ocazii pentru a transforma zâmbetele în hohote de râs! Viaţa vi se va lumina şi mai mult!
P.S. În cazul în care cineva îndrăzneşte să vă reamintească faptul că „râsul îngraşă”, uitaţi-vă la mine: la cât de mult îmi place să râd, ar însemna să nu mai încap în telev
