Hotelul Richmond Ephesus. Patru kilometri de Efes, sase de Kusadasi. Mai aproape de Istorie decat de bazar. Nu ca n-ar fi si Kusadasi ancorat in istorie. Oricum, CEVA trebuie sa se simta, sa se transmita in atmosfera - dincolo de referintele explicite, cum ar fi faptul ca poarta hotelului o imita pe cea antica sau celelalte numeroase elemente arhitecturale si decorative.
Ceva. Unde cu gandul nu gandesti, pentru ca influenta e subtila si indirecta. Cand intri intr-un paradis botanic asternut intre locul in care dormi si cel in care te intalnesti cu Marea Egee (detalii saptamana viitoare!), ce te astepti sa te impresioneze cel mai mult? Linistea, relaxarea, distractiile, baile de soare si de mare, boieria regimului all inclusive? Fireste, toate la un loc. Dar impresia cea mai placuta cu care ne-am intors si de data asta din Turcia este calitatea si purtarea oamenilor in general (detalii peste doua saptamani, tot in ZD!), si in special a echipei de animatori.
Adica, ma rog frumos, ce? Niste tipi simpatici si niste tipe dragute care se agita pe-acolo ca sa te simti bine? Nu, mult mai mult decat atat. O echipa formidabila, care trece fara nicio problema de la o devastatoare parodie dupa "Cabaret", in care trei din cele cinci dansatoare sunt barbati in travesti, sau o pseudo-imitatie a lui Ray Charles (la ambele am cazut pe jos de ras) - la un impecabil "Dirty Dancing", demn de orice scena de dans a lumii, la un fragment din opera "Cocosatul de la Notre Dame" (interpretii fac play back, dar asta nu scade cu nimic emotia momentului) ori la o imitatie - de data asta pe bune - a lui Michael Jackson, dezlantuit in "Billie Jean".
Si de-ar fi doar atat! "Animation Team" - cum cu modestie se numesc, desi ar merita din plin titulatura de artisti, si anume artisti completi - asigura ziua gimnastica aerobica de la piscina, iar seara ii aduna pe copii la "Mini Dis
