Cum trebuie să arate parteneriatul România-SUA în mandatul Obama II. Securitatea naţională, dar nu numai. Eliminarea vizelor, investiţii în start-up-uri şi măcar un campus american în ţara noastră. De Sebastian Burduja şi Dan Nechita Articol din ediţia FP România nr. 31, iarna 2012 Parteneriatul Strategic dintre România şi Statele Unite oferă cadrul pentru o colaborare bilaterală cu un potenţial enorm, încă neexploatat. România poate beneficia de o suită de oportunităţi care corespund – nu întâmplător – punctelor forte ale Americii pe plan global, valabile chiar şi după depăşirea momentului „unipolar” american din anii ‘90: forţă militară; dinamism economic susţinut de tehnologie şi antreprenoriat; şi un învăţământ superior performant. Aceste deschideri trebuie fructificate de partea română la maxim, începând de… ieri. Cum ne-ar spune americanii, „the ball is in our court.” Întâi securitatea Prioritatea zero a României rămâne aceea de a se asigura că obiectivul său principal – securitatea naţională – este garantat, indiferent de fluctuaţiile din politica internă a SUA. Dialogul purtat de Barack Obama cu Dmitri Medvedev în martie 2012, relevat de un microfon uitat deschis, poate reveni în actualitate după rezultatul alegerilor din 6 noiembrie. Preşedintele Obama îi cerea atunci interlocutorului său “spaţiu de manevră”, cu menţiunea că o dată reales va avea mai multă flexibilitate pentru a „face ceva” în privinţa neînţelegerilor dintre cele două state cu privire la scutul anti-rachetă. Pe acest subiect delicat, motiv de tensiune între două mari puteri, România şi-a jucat cartea pe direcţia Washington, chiar cu preţul unei deteriorări semnificative a relaţiei cu Kremlinul, o relaţie greu de resetat în contextul actual. Acum interesul României este ca parteneriatul cu SUA să rămână valabil, în termeni neechivoci, de ambele părţi, indiferent