Scriam, săptămîna trecută, despre Ospăţul de aur, al lui Ştefan Roll. Hazardul, şi numai el, face să dau, pe un volum de Gellu Naum, din 1961, de la Editura pentru Literatură, de o dedicaţie: "Medilica şi poetul meu Gh. Dinu vă sărut pe amîndoi obrajii cu fiecare literă din această cărticică, şi cu cele care au zburat, dar tot săruturi pentru voi au rămas." Un cerc care se-nchide, al poeţilor, azi, dispăruţi. Într-adevăr, dichterisch wohnt der Mensch...

Cu ilustraţiile lui Perahim, care-nchipuie pe copertă un soi de fractal galben, convins de propria-i regenerare calmă, volumul are mai multe cumpene: Un singur lucru, Jurnal de sat, Cîntece de dragoste pentru Lygia, Exerciţii şi, în fine, Alergătorul. Poezii de dragoste, unele, în fond, atinse de o graţioasă delăsare, o lepădare de viaţă care e, dincolo de lucrurile grăbite şi grave din care o credem, prea adesea făcută, cea mai sănătoasă redescoperire a ei: "noi nu iubim umbra,/ iubim iubirea vie/ multiplicîndu-se la infinit,/ iubirea sigură, fără naufragiu,/ iubirea reală, eclipsa perfectă/ în care ziua şi noaptea din noi se sărută." (Un singur lucru). Nu, deci, promisiunile umbrei, ci întîlnirile faţă în faţă, cu magie de yin şi yang şi gingăşii de bibelou chinezesc.

Cu totul altă vedere, în culori de apă, ca ochii bătrînilor privind viaţa, e Primăvara lumii, un inel de amintiri şi aschimodice, şi diafane, un decor cu oameni şi oraşe, anotimpuri şi istorie: "Of, Bucureştiule din treizeci şi trei,/ sicriu al primăverii, trist şi uriaş,/ cuib de samsari şi de ofiţeraşi/ duhnind a busuioc şi a mititei,/ of, Bucureştiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a lui Eluard e această primăvară, "martie, moarte, primăvară, război...", cu regretabile întoarceri din condei, care sînt ale anului 1955, cu cedările ofrandă lui. Sub vremuri...

O frondă delicată, aproape duioasă, împot