Are loc o uniformizare in prostie, de jos in sus, care se impopotoneaza cu masca democratiei, smulgindu-l pe om lui insusi. Televizorul si telespectatorii nu fac decit sa-si transmita reciproc, fara cap si fara coada, "imaginea linistitoare a propriei mediocritati". Acum circa patruzeci de ani, Emil Cioran afirma, in stilu-i caracteristic, ca civilizatia actuala se afla in descompunere si ca omenirea va fi "salvata" din nou de... barbari. Parca preluind ideea, filosoful francez contemporan Michel Henry merge mai departe, in lucrarea Barbaria, aparuta la noi la Editura Institutul European, Iasi, 2008, in traducerea Irinei Scurtu, sustinind nu doar ca intram in "era barbariei", dar ca ce urmeaza "nu s-a mai vazut vreodata". In sensul ca au mai disparut civilizatii, dar de fiecare data urma o alta, descriind chiar o anumita ciclicitate. Pe ruinele vechilor sanctuare se inaltau altele, mai marete sau mai rafinate, iar viata isi urma cursul. De data aceasta, insa, s-ar petrece cu totul altceva: aroganta stiinta bulverseaza fata pamintului, aneantizeaza omul insusi. Cunoasterea adusa de ea, presupusa ca fiind un lucru bun, merge insa mina in mina cu prabusirea tuturor celorlalte valori, prabusire care ne ameninta insasi existenta. "Deoarece viata insasi este afectata, toate valorile sale se clatina, nu doar estetica, ci si etica, sacrul - si odata cu ele posibilitatea de a trai fiecare zi" (p.6). Criza culturii, despre care s-a vorbit atit, apare ca o consecinta a multiplicarii formelor cunoasterii care apartin stiintei si care aduc de fapt foarte multa incertitudine si foarte multa confuzie in toate sferele vietii sensibile, afective, spirituale, intelectuale sau cognitive. Valorile artei, eticii sau religiei sint nimicite pur si simplu. Deci, de fapt, sustine Henry, nu e vorba despre o criza a culturii, ci despre chiar distrugerea culturii. Ruptura cu traditia este compl