E mare păcat că nu avem încă o biografie atotcuprinzătoare, scrisă după toate regulile genului, a românului universal Constantin Brâncuşi. Deşi e clar pentru toată lumea că Brâncuşi este românul absolut, cea mai admirată pe plan mondial întruchipare a neamului său. În treacăt să reamintim că în 2009 o sculptură a sa care provenea din colecţia Yves Saint Laurent s-a vîndut cu 29 de milioane de euro sau 37 de milioane de dolari. Aşa au fost timpurile. Şi aşa se întîmplă cu mai toţi cei care rămîn fără ţară. Şi a mai fost şi comunismul, cu cortina sa de fier, care a rupt Europa în două după cel de-al doilea război mondial. O biografie bine făcută de un autor care stăpîneşte cele două limbi ale lui Brâncuşi, româna şi franceza, cu o pregătire serioasa în artă, în sculptură, ar putea fi un bestseller mondial. Pentru că viaţa plină de culoare, exemplară, a olteanului ajuns la Paris şi consacrat în America ar putea interesa un foarte mare public de pe toate meridianele. Astfel de realizări ar justifica bugetele unor instituţii ca ICR, Ministerul Culturii sau Televiziunea Română.

Brâncuşi era şi un meloman. Ce muzică asculta Brâncuşi? O carte publicată la Paris în 2012 cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român – Denys Riout, Constantin Brancusi, l’Hélice et l’Oiseau, Nouvelles Éditions Scala – este prima care pune jaloane sigure în biografia sculptorului român, un fel de schiţă pentru o viitoare cercetare de amploare. Ne rezumăm aici la a cita cîteva dovezi în legătură cu melomanul Brâncuşi. În discoteca acestuia s-a găsit şi o restrînsă colecţie de jazz: Louis Armstrong, Bennie Goodman, Duke Ellington, Kid Ory, Dizzy Gillespie, Django Reinhardt, Cab Calloway. Pe mulţi dintre ei i-a cunoscut în nenumăratele şi prelungitele sale călătorii, cînd îşi însoţea expoziţii în SUA sau călătorea pur şi simplu, şi i-a regăsit la Paris atunci cînd aceşti mari muzic