A fi (barbat) sau a nu fi (femeie), sau cum in Romania femeile sint egale cu barbatii, cu exceptia capului familiei
Ah, mama,
[...] stiu ca n-a depins de tine
dar de ce nu m-ai facut barbat?
As fi putut acum
sa tai porci si sa beau tuica fiarta
sa sparg lemne
sa car in spinare saci
sa icnesc
sa racnesc
sa rigii
sa sudui
sa fut femei
Nu sa stau aici
Ascunsa sub farduri ieftine
Facind schimb de retete pentru
prajituri si cozonaci [...]1
Anul trecut, mult timp dupa ziua de 8 Martie, inca mai erau afisate reclame sexiste concepute si construite pentru femei. In luna iulie, printre reclamele din statia de metrou Eroilor se afla reclama la unul dintre detergentii existenti pe piata romaneasca: alaturi de un borcan cu dulceata, era prezentata o camasa pe care era scris (murdarit) cu dulceata: „Pentru mami, de 8 Martie, Corina“, cu subtextul „inca un motiv ca ziua ta sa fie impecabila“, iar in josul afisului era prezentata o cutie de detergent Ariel.
Cu un oarecare efort de imaginatie, am putea oferi si o interpretare conform careia camasa ii era destinata mamei, scrisul era al Corinei, iar detergentul si datoria de a spala camasa – ale tatalui. Numai ca Barometrul de gen, sondaj de opinie realizat in august 2000 de Fundatia pentru o Societate Deschisa, cu sprijinul Gallup Organization, ne arata ca la intrebarea privind spalarea hainelor 88% dintre respondente/respondenti au raspuns cu: „Se ocupa doar femeile“2.
In lucrarea Limbajul Publicitatii (Editura Polirom, Iasi, 2002), Angela Goddard demonstreaza ca efectele reclamelor sint de lunga durata si cumulative, iar mesajele transmise pot functiona „atit pentru a reflecta, cit si pentru a construi valori culturale: ele pot reflecta valorile grupurilor puternice din societate care au produs
