Bucuresti, 2009, trafic intens, smecheri la volan, 80 la ora pe gheata, “e galben, o mai calc un pic si trec” fara sa te uiti ca prostul din fata ta incetineste, frina brusca, fund de masina alunecat spre stinga, tras repede dreapta de volan, fund de masina saltat 15 centimetri din cauza de manevra idioata, “ba, boule, n-ai vazut ca-i galben? De ce nu te-ai dus?”. Caz real intimplat acum vreo trei zile pe la Casa Presei, chiar la semafor.
Boala grabitului: sa se oftice ca fraierul din fata lui respecta regulile de circulatie. Cu simptome, printre altele, de trecut de pe o banda pe alta fara sa semnalizeze. Nu vreau sa fiu vreun lup moralist, nici macar n-am apucat sa dau examenul pentru permisul de conducere. Dar ma uit ca prostul la modul in care se fac depasiri pe soselele din Bucuresti. Cel putin 60% dintre soferi nu sint in stare sa semnalizeze. E ca si cum n-ar avea degete la mina stinga. Nu ca ar lua mai mult de un deget intins si o miscare timp de maximum doua secunde ca sa ii arati si prostului din spatele tau ca vrei sa schimbi banda… Nu, iti ia o eternitate si e al naibii de obositor. Chiar mai obositor decit a sta sase sau sapte ore la politie ca sa declari o simpla tamponare.
Revin oarecum obsesiv la instructorul auto. Ma boscorodeste de fiecare data cind uit sa dau semnal. Indiferent ca soseaua e goala, imi scoate ochii de parca ar fi sfirsitul lumii. Am inceput sa il inteleg. Daca nu te obisnuiesti sa semnalizezi din timpul scolii de soferi, ai toate sansele sa iti busesti masina, mai ales din vina ta.
Un exemplu concret, acelasi pe care tu, soferul, il intilnesti zilnic in trafic, este atunci cind stai in coloana intr-o intersectie cu banda de stinga. Toti desteptii care n-au fost in stare sa se incadreze din timp (a se citi ca mai au trei-patru masini in fata pina in trecerea de pietoni) se baga cu forta in fata ta. Nu
