Tot vorbim de la Revoluţie încoace despre potenţialul agricol al României, despre faptul că ţara noastră ar putea asigura hrana pentru cel puţin 80 de milioane de locuitori. Din păcate însă, suntem departe de acete performanţe.

Hypermarketurile din România sunt pline de cartofi din Olanda, de morcovi din Turcia, de ardei din Franţa, de usturoi din China, de mere din Spania şi de pere din Austria. Fermierii noştri nu au forţa necesară şi nici competitivitatea de a pătrunde în marile lanţuri de retail, care reprezintă o piaţă de desfacere extrem de importantă pentru producătorii de legume şi fructe. Asta ca să nu mai discutăm despre producătorii de cereale care stau la mâna samsarilor şi a proprietarilor de silozuri şi sunt nevoiţi să vândă pe mai nimic producţii-record de grâu, porumb etc. Cauzele sunt multiple şi nu aş vrea să intru prea mult în detalii. Aş aminti doar faptul că în ţara noastră, încă se face agricultură cu plugul tras de boi şi cu asta cred că am spus aproape totul despre starea generală a acestui sector. În România nu există o clasă de mijloc puternică a fermierilor care să facă agricultură cu mijloace moderne pe suprafeţe compacte de teren şi care să aibă strategii de business bine puse la punct. Noi avem o pătură subţire, extrem de subţire, de agricultori, pe care poţi să-i numeri pe degetele de la două mâini, care fac într-adevăr performanţă. În rest nimic! Soluţia pentru a trece de statutul de speranţă veşnică în domeniul agriculturii este stimularea antreprenoriatului în acest domeniu. Am văzut că Guvernul are un proiect în acest sens şi oferă 70.000 de euro celor care vor să-şi deschidă un business în agricultură. O iniţiativă bună, dar după părearea mea insuficientă, întrucât acei tineri care decid să se mute la ţară şi să înceapă o afacere agricolă au nevoie, în afară de bani, şi de trainning, de sprijin logistic. Spun asta pentru