· Prima soţie a doctorului N., după ce acesta s-a recăsătorit iar ea s-a măritat din nou cu un avocat, i-a devenit lui N. amantă. Ca amanţi, au avut o relaţie armonioasă vreme de zece ani, până ce doamna a divorţat şi de avocat. Avea nevoie de un soţ cu certificat, ca să-l poată învinovăţi oficial de faptul că ea nu suportă căsnicia. Avocatul fiind o persoană mai mult decât ocupată, îi oferea femeii justificarea morală pentru relaţia paralelă. Apoi s-a ambiţionat şi l-a determinat pe doctor să se despartă şi de a doua soţie. După ce acesta a înaintat divorţul, l-a părăsit, justificându-se într-un mod la care N. nu se aştepta: se temea că ar fi cerut-o din nou de nevastă. Situaţie în care avocatul ar fi urmat să-i devină amant. Explicaţia ei a fost una fără echivoc: Avocăţelul ăsta al meu chiar nu-mi place. Nu discută cu mine, ci pledează. Până şi în pat.

· Tot un medic îmi povesteşte cazul unei vârstnice de nouăzeci de ani. Aceasta profita de faptul că fusese o cunoştinţă a bunicii lui ca să-l sâcâie cu nişte bubiţe. Dermatologul şi-a dat seama într-un târziu că bătrâna căzuse cloşcă. Scuză-mă că apelez la această formulare oribilă, mi-a zis medicul, însă era evident vorba de o chestiune hormonală contra naturii. Mă aştepta zâmbitoare cu mici cadouri, mă primea în neglije, se alinta când trebuia să-mi arate banala ei iritaţie, mă suna la ore târzii şi avea tot timpul o privire galeşă, care te făcea să fugi şi să nu mai te uiţi în urmă. L-am întrebat pe medic cum s-a terminat idila, iar el mi-a răspuns, ca şi cum nu mai era vorba de o chestiune sentimentală, ci de una de cabinet: A, simplu de tot. M-am consultat cu un endocrinolog şi mi-a dat câteva pastile de ale lui. I le-am dat bătrânei şi s-a făcut bine.

· Nevastă-mea e o femeie tare de treabă, o laudă un domn între două vârste, numai că face totul pe grabă. Spală, calcă, dă cu as