Astăzi, înaintea Congresului PSD, un intelectual de stânga vorbeşte despre câteva dintre problemele stângii din România şi Europa.
Dianei 4 este un loc special, poate unic în Bucureşti. Acolo se întâmplă proiecţii de filme bune, piese de teatru, expoziţii, dezbateri, lansări de carte şi o grămadă de alte evenimente nu foarte mainstream. Încerc mereu să aduc la Dianei colegi din PSD, care să înţeleagă cu ochii şi urechile lor cum arată stânga pentru mine, care sunt temele şi ideile pe care partidul le va rata pentru ani buni sau pentru totdeauna.
Şi pentru că reuşesc rar, m-am gândit să spun poveştile de acolo pe blogul de la adevarul.ro. O fac astăzi încă o dată, printr-un scurt interviu, important din două motive: întâi pentru că intelectualii de stânga sunt puţin prezenţi în spaţiul public românesc şi într-al doilea rând pentru că ne aflăm înaintea Congresului PSD şi după părerea mea, între stânga de partid şi cea culturală trebuie deschis un dialog.
Aşa că am decis să pun câteva întrebări omului care a marcat educaţia şi probabil cariera viitoare a unor generaţii de tineri regizori şi activişti precum Geanina Cărbunariu, David Schwartz, Mihaela Michailov, Bogdan Georgescu.
Pe Nicolae Mandea îl remarci uşor la evenimentele Gazetei de Artă Politică. Are 59 de ani, este prorector la UNATC şi toţi i se adresează cu respectul cuvenit unui profesor. Dar pentru că domnul Mandea nu stă numai în spatele catedrei, respectul pentru el nu este cel pentru autoritatea unui profesor ci mai curând pentru ideile, principiile şi valorile unui mentor.
Domnule Mandea, e uşor de remarcat că sunteţi un om de stânga, dar cum va definiţi dumneavoastră din acest punct de vedere?
Sunt de stânga fără nicio discuţie. Sunt de stânga în sensul în care consider unele lucruri ca fiind foarte importante. De exemplu: accesul liber la educaţie, garantarea lui (ia
