„Finanţarea per elev“, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2010, îşi propune să încurajeze şcolile căutate pentru rezultatele lor, în detrimentul celor din care elevii fug pentru că nu au dascăli buni. Şcolile vor primi bani, în noul an şcolar, în funcţie de numărul de elevi înscrişi la 1 septembrie. Alocaţia pentru un copil de la ţară este mai mare decât cea pentru un copil de la oraş.

„Finanţarea per capita" înseamnă că fiecare şcoală primeşte bani în funcţie de câţi elevi are. Iar numărul de elevi depinde de multe ori de renumele de care se bucură şcoala, în funcţie de rezultatele sale. Cu alte cuvinte, şcolile bune, performante, ar fi avantajate. Iar vechiul sistem, în care şcolile puteau primi fonduri şi în funcţie de prieteniile politice ale directorilor, pare condamnat. Secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Oana Badea este categorică.

„Managerii sunt obligaţi să ţină cont de acest sistem, care este perfectibil, dar tocmai de aceea noi vom ţine cont de reacţia profesorilor, elevilor şi părinţilor. Am şi operat o modificare în primăvară, atunci când am constatat că finanţarea pentru învăţământul vocaţional era insuficientă", precizează secretarul de stat.

Şcolile se vor bate pe elevi, dar cu măsură

De cealaltă parte, sindicatele din educaţie contestă noul sistem, pentru că nu ţine cont de toate nevoile de finanţare ale unei şcoli. Liderul Federaţiei Educaţiei Naţionale, Constantin Ciosu, e de părere că finanţarea „per capita" nici nu va funcţiona pe deplin prea curând.

„ Finanţarea trebuie să acopere absolut toate cheltuielile, de la 1 septembrie şI până la 31 august, şi nu doar salariile. De altfel, noi cerem de foarte mult timp să nu se mai facă finanţări anuale, ci multi-anuale. Acestea ar prezenta avantajul unor proiecte pe termen mai lung, poate chiar pe cicluri de învăţământ. Altfel, se întâmplă de multe ori ca o fi