În lumea satului, lupii, ca mai toate dihăniile pământului, îşi au rolul lor bine stabilit. Într-un univers guvernat de reguli stricte, lupii sunt văzuţi ca o pedeapsă venită de la Dumnezeu pentru cei care au întors spatele rosturilor vechi de când lumea. Aşa se face că sfârşitul lunii ianuarie şi primele zile din februarie stau sub semnul Filipilor, divinităţi populare ce au în grijă animalele din gospodării, protejându-le astfel de lupi. Pentru a nu avea parte de pagube, oamenii se feresc să lucreze sau să împrumute vreun lucru. În schimb, este bine să se lipească gura cuptorului, închipuind, simbolic, încleştarea gurii lupului. În alte locuri se atârnă de coşul casei o unealtă tăioasă din gospodărie, lăsând-o acolo mult şi bine, pentru ca şi lupii să uite de acea gospodărie. În acelaşi timp, Filipii sunt responsabili şi de apariţia unor boli, precum „bubatul” (vărsatul) sau a vătămărilor de tot felul. Pentru a le împiedica, femeile nu au voie să folosească obiecte ascuţite, cosând sau ţesând de abia după 2 februarie.

Poveste populară

Se spune din bătrâni că, demult tare, Diavolul a vrut să cioplească din lemn de plop un lup care să-l atace pe Dumnezeu şi să-l mănânce. Numai că degeaba s-a chinuit, că lupul tot nu voia să prindă viaţă. Dumnezeu, care le ştia pe toate, a venit să-l ajute. A suflat peste lup şi acesta a pornit să umble, iar din aşchiile care erau căzute alături a făcut câini. De atunci înainte, atât lupii, cât şi câinii au fost asmuţiţi asupra Diavolului. Ba, mai mult, tot conform poveştii, lupul a reuşit chiar să-l prindă de călcâi, făcând astfel un mare bine.

Pentru putere

Fiind încă miezul iernii, este bine ca la masă să se servească bucate săţioase, care să învigoreze organismul. La mare preţ este carnea de găină pentru pregătirea supelor şi a ciorbelor, dar şi a altor mâncăruri numai bune de ospătat cu m