Nu am fost lipsiţi de figuri publice dornice să facă dreptate, să se lupte pentru adevăr. Un gînd plin de recunoştinţă.
Marian Munteanu: liderul Pieţei Universităţii 1990, avînd crezul lui Avram Iancu: "Noi nu ne-am luptat pentru jucării". A ţinut sus flacăra luptei împotriva comunismului, a unei lumi noi croite prost, după asemănarea noilor guvernanţi de după 1989. Atît de multă ură s-a adunat în bîtele celor ce au înăbuşit mişcarea Piaţa Universităţii, încît a fost tocat bestial de mineri în luptele de stradă din 13-15 iunie 1990 şi a fost arestat de către organele de ordine, chiar pe patul de spital, plin de răni şi ghipsuri. Rămînînd "în aer" condamnarea sa, devine întîi lider al partidului "Mişcarea pentru România", cu tendinţe ferme de dreaptă naţionalistă. Timpul vindecător l-a făcut om de afaceri, specialitatea: comerţul cu arme. Şi, apoi, Virgil Măgureanu, fostul şef al serviciului de informaţii ce a controlat îndeaproape înăbuşirea fenomenului Piaţa Universităţii, a revăzut în Marian Munteanu un lider, de data asta pentru scopul salvării neamului, din punctul lui de vedere. Astfel încît fostul lider candidează la Preşedinţie, din partea partidului lui Virgil Măgureanu. S-a retras la vechile afaceri în ultima clipă. Comparat cu Iisus Hristos pe vremea cînd ţinea trează pînă la ore înaintate în noapte Piaţa Universităţii, s-a jucat în plină zi cu ispita de a conduce o ţară. I-a plăcut. Azi, are ore de folclor la Litere şi e acţionar minoritar în două firme de consultanţă. Consultanţă de origine şi practică necunoscute.
Generalul Florică: şef al Gărzii Financiare, demis sau demisionat, autor al unei greu de uitat liste "a lui Florică", în care erau acuzaţi de corupţie peste douăzeci de demnitari ai guvernelor Roman şi Văcăroiu. Afacerea importului de păcură, dosarul "Apartamentul" (repartiţiile preferenţiale de vile de protocol şi de apartamente