pe scena Teatrului "Maior Gheorghe Pastia" au jucat cei mai mari actori ai tarii. unul din cele mai grele momente prin care a trecut cladirea a fost pe vremea ocupatiei nemtilor. "Teatrul e tot un fel de biserica, pentru ca lucrezi cu sufletul si cu cuvintul", spune Paula Grosu, actrita a Teatrului Muncipal Am avut norocul sa ne nastem si sa traim intr-un oras binecuvintat cu un teatru. In vremea sa de glorie, asezati cuminti in fotolii, oamenii traiau clipe de poveste, de magie, in care lumile imposibile deveneau posibile iar fericirile sau nefericirile personajelor de pe scena faceau sa vibreze sufletele. Va mai amintiti? Citi dintre noi nu si-au sters lacrimi de tristete sau bucurie si nu si-au simtit palmele inrosite de atitea aplauze, la sfirsit de spectacol, in sala Teatrului "Pastia"? Citi n-au simtit piosenia, sfintenia, respectul impus de acesta bijuterie? Si citi dintre cei de pina-n 30 de ani, de exemplu, isi imagineaza cel putin, ce miracol este un spectacol jucat pe o scena in acest teatru si nu intr-o casa de cultura... Mai este putin pina cind Teatrul "Maior Gheorghe Pastia" isi va deschide iar portile. Dar pina cind vom vedea cum va fi, poate ar trebui, unii sa ne amintim, altii sa aflam, cum a fost... Cu siguranta, cei care au avut norocul sa fie spectatori pe vremea in care pe scena Teatrului se juca "in draci", nu vor putea uita niciodata atmosfera unica din acel lacas. Toti acestia se intreaba, cu sufletul la gura: "Va mai fi la fel...?" "Teatrul a fost intr-o coma profunda... Ma doare sufletul pentru ca majoritatea spun «bine ca e»... Totusi, nu mai are personalitatea aceea. Nu i s-a dat pretiozitatea care era. Pentru mine, teatrul inseamna tot. Am inceput in '70, prin a cinta. Cel care m-a batut la cap sa joc a fost Ioan Constantinescu. Mi-era frica, imi imaginam ca va fi ceva foarte greu. Foarte greu a fost, dar din momentul acela nu m-am mai p