N-am putut să mă decid asupra primei părţi a titlului sau asupra celei de-a doua. Pare că este corect aşa cum l-am scris, în condiţiile în care diagnoza macro a României ne face să credem că avem o singură economie, cu trei realităţi (prognozele confirmă şi ele această ipoteză), pe când decizia macroeconomică arată de parcă am avea trei economii, plecând de la o singură realitate.
Prognozele macroeconomice ale României sunt fundamentate pe diagnoze realizate în principal de către trei entităţi. Autorităţile române, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. Prognozele reprezintă punctul de plecare pentru fundamentarea bugetului de stat – principala formă de programare economică. Şi tot prognozele reprezintă puncte esenţiale în procesul de luare şi implementare a principalelor decizii macro, micro, sociale etc. Decizii care ne afectează pe toţi.
Suntem de acord că dacă diagnoza este prost fundamentată, prognozele sunt greşit realizate şi … totul se năruie ca un castel de nisip. Apar inconsecvenţa şi inconsistenţa în deciziile macroeconomice, predomină termenul scurt în dauna viziunii, a termenului lung, se aruncă sume mari de la buget în luna decembrie. Banii publici sunt cheltuiţi prost. Efectul de multiplicare este unul scăzut (la 1 leu investit din banii publici se întorc 0,5 lei în România), mult mai puţin faţă de media ţărilor dezvoltate din UE (unde la 1 euro investit din banii publici se întorc 0,8 euro). În plus, sectorul privat nu poate avea linişte, nu-şi poate face un plan de afaceri coerent, fiind expus în permanenţă unor şocuri provocate de măsuri intempestive (vezi creşterea TVA cu 4 puncte procentuale în 3 zile, impozitul minim s.a.)
Dar să vedem cum stăm la prognozele legate de principalii indicatori macroeconomici. Să luăm primul indicator – creşterea PIB real. Prognoza de toamnă a CNP (noiembrie 2011) indică pentru 2012 o
