Basm e şi croşeta televistică a Elenei. O împletitură unu pe faţă şi doi pe dos îndrugată în direct, un decolteu bine plasat, un mop stropit cu odicoloane şi, gata, puterea legiuitoare va sfârşi într-un vârf de andrea. Mâine, poimâine, o altă Elenă se va livra în prime-time cu ghergheful ori cu igliţa, că la poporul de tricoteze mileurile sunt încă la mare căutare. În epoca feminismului abrupt şi agresiv, politiciana română se întoarce băşcălios la matricea femeii tradiţionale.

În prima zi de şcoală, în Moldova natală, ministrul Adomniţei a citit strânsurii de prichindei un basm cu Amiază Împărat. Copiii au ascultat ca vrăjiţi povestea depănată electoral, iar la maturitate îşi vor aminti că gestul liberalului-şef peste Învăţământ n-a fost întâmplător.

În ţara asta, în care "Instituţia fundamentală şi principala piesă a memoriei sociale (...) e ipocrizia", trebuie să te deprinzi de mic cu basmele. Cu scornelile şi snoavele. Altfel rişti să fii strivit de jgheaburile de minciună revărsate din fiecare sertar al societăţii româneşti.

Că basm se cheamă, de pildă, şi declaraţia preşedintelui cum că de "minciună şi mărunţişuri se ocupă alţii". Fiindcă n-a găsit alt răspuns când i s-a cerut să explice înţelegerea "toxică" dintre PD-L şi PRM, întâiul ales al naţiei a vorbit în dodii. Şi, probabil ros de remuşcări, a zbughit-o în Italia, departe de zbuciumul iscat printre supuşii obişnuiţi cu caterinca prezidenţială.

Ca să-şi spele păcatul strâmbei mărturisiri, Preaschimbătorul Traian s-a recules la Castelul Gandolfo, şi acolo, la umbra Gărzii Elveţiene, a primit binecuvântarea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea.

Purificarea papală şi mirosul înecăcios de tămâie episcopală l-au aruncat în baia de mulţime pribeagă mai curat, mai puternic. Într-atât de forţos încât a simţit nevoia să se ungă Cavaler de M