Şeful statului nu se asociază cu ilegalităţile poliţiştilor, dar se afişează zâmbitor cu Roberta Anastase.

Preşedinţia nu poate colabora cu "o instituţie care în acest moment este asociată de români cu nerespectarea legii", a declarat, duminică, Traian Băsescu. Frumos discursul, greşită ţinta. Fiindcă marea ilegalitate care preocupă acum naţiunea s-a petrecut în incinta Parlamentului, nu la gardul Cotrocenilor. Fraudarea flagrantă a votului la Legea pensiilor este, cu siguranţă, mult mai gravă decât mitingul neautorizat al poliţiştilor.

Hoţia sfidătoare patronată de Roberta Anastase în Camera Deputaţilor ar fi justificat perfect retorica indignată a preşedintelui. Argumentele invocate împotriva Poliţiei şi Jandarmeriei se potrivesc mânuşă acestui caz pe care puterea portocalie încearcă să-l îngroape în uitare.

"Un act ilegal rămâne un act ilegal", a subliniat Traian Băsescu. Cu atât mai reprobabil cu cât e săvârşit chiar de "cei care ar trebui să vegheze la respectarea legii". Dar ce se întâmplă când cei chemaţi să facă legea o calcă ostentativ în picioare? Cum de preşedintele se îngrijorează de puterea exemplului oferit de poliţiştii protestatari, dar nu şi de cel al parlamentarilor majorităţii?

Cică, aruncându-şi chipiurile peste gardul Cotrocenilor, "poliţiştii au subminat autoritatea şi instituţiile statului român". De ce se fac, oare, vinovaţi cei care au transformat instituţia fundamentală a democraţiei - Parlamentul ­ într-o anexă a Executivului? O anexă insalubră, în care îşi face mendrele o majoritate impusă nu de votul electoratului, ci de voinţa lui Zeus. Fără să se mai sinchisească măcar de aparenţe.

"În calitate de preşedinte, nu pot asocia preşedinţia cu salariaţii care au încălcat grav legea", şi-a explicat Traian Băsescu decizia de a renunţa la serviciile Poliţiei rutiere şi ale Jandarmer