Rămas dependent de transmiterea mesajelor prin telefonul Blackberry mai ceva ca de ţigări, chiar şi după ce a ajuns la Casa Albă, nu este de mirare că Barack Obama s-a nimerit să fie primul preşedinte din istorie care să dea un autograf "virtual" pe un iPad. Nu desenat pe o copertă de carte, pe vreun şerveţel sau batistă, nici pe palma sau fruntea vreunui admirator.

Ecranul tactil al computerului portabil iPad - care face furori din aprilie 2010 încoace, cel puţin până la lansarea unor produse rivale - a memorat semnătura scrijelită de Obama şi a devenit subiect de ştire care să facă înconjurul lumii. El - iPad-ul respectiv, nu preşedintele cu popularitatea în scădere.

Cu atât mai puţin l-a ţinut minte cineva pe candidatul pentru un post de senator, pe care Obama venise să-l susţină în campania electorală. Practic, uitând ceea ce declara în mai 2010, preşedintele şi-a jucat rolul într-o "diversiune".

Atunci, într-un discurs de la Universitatea Hampton (statul Virginia), preşedintele SUA îi avertiza pe studenţi că trăiesc "într-o vreme când media bombardează 24 de ore pe zi şi şapte zile pe săptămână cu tot felul de conţinuturi şi expun la tot felul de dispute, dintre care unele nu sunt chiar adevărate".

"Prin iPod, iPad, Xbox şi Playstation - pe niciunele nu ştiu să le folosesc - informaţia devine o distraţie, o diversiune, o formă de distracţie, decât o unealtă de devenire, decât un mijloc de emancipare", se plângea Obama.

"Unele dintre cele mai trăznite ştiri atrag brusc audienţă", adăuga el, îngrijorat că evoluţia gadgeturilor care facilitează avalanşa de informaţii pune presiune atât asupra tinerilor, cât şi asupra democraţiei americane.

Evident, amintea Obama, democraţia nu poate funcţiona fără "cetăţeni informaţi", dar el atrăgea atenţia că relatările "la minut" despre tot ce se întâmplă în lume nu sunt adevărată "inform