Foto: Bogdan Chesaru / Intact Images Cuviosul Dimitrie s-a născut în satul Basarabov, localitate aflată în apropierea râului Lom, nu departe de oraşul Ruse. De mic a fost nevoit să-şi câştige cele necesare traiului, părinţii săi fiind săraci. Zi de zi păştea vitele şi oile sătenilor apoi, duminicile şi în zilele de sărbătoare, mergea la biserică luând aminte la învăţăturile pe care le auzea în sfântul locaş, de a fi blând şi milostiv cu toţi semenii săi. Postea, se ruga, se îngrijea de cei săraci. Într-una din zile, pe când mâna turmele la păscut, a călcat pe un cuib ascuns în iarbă, zdrobind puişorii.
Profund mâhnit de fapta sa, s-a hotărât, spre pocăinţă, să lase desculţ, timp de trei ani, fie iarnă, fie vară, piciorul care strivise cuibul. După o vreme, a părăsit lumea şi s-a călugărit. N-a rămas multă vreme la schit ci, după ce a ucenicit cele ale ascultării, s-a retras în pădure unde şi-a statornicit adăpostul într-o peşteră, în apropierea râului Lom, unde a trecut la cele veşnice aşezat între două lespezi de piatră. La mai bine de trei veacuri după moartea Sfântului, apele umflate ale Lomului au urcat până la peşteră, curentul ridicând lespezile. Trupul, rămas nestricat, a fost purtat în albia râului. Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea. I-a spus că va fi tămăduită dacă părinţii ei îl vor scoate din apă. Tânăra a povestit părinţilor visul ei şi împreună cu aceştia şi cu alţi credincioşi din sat s-au îndreptat spre râul Lom, spre locul în care li s-a arătat o lumină strălucitoare. Acolo au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie, îngropat în prundiş întreg şi neputrezit. Tânăra bolnavă, atingându-se de ele, şi-a recăpătat de îndată sănătatea. Binecredincioşii creştini din satul Basarab, împreună cu preoţii, au dus cinstitele moaşte în biserica satului.
Spre sfârşitul războiului ruso-turc, gene
