Circulă prin redacţiile norilor informaţia că vine, că se strecoară spre noi, pâş-pâş, primăvara. Informaţia, ca toate informaţiile serios-neserioase, e pe surse. Sursa ar fi mugurii. Dar ce ziarist îşi îngăduie nelegiuirea de a-şi divulga sursele? Într-un sat din Prahova am văzut duminică oameni trebăluind cu grebla prin grădini. Sunt strânse frunzele moarte şi reziduurile ciclului vegetal defunct. Fumurile miros plăcut. Au arome de nuc şi gutui. E semn de primenire. Ce fericit aş fi dacă aş rămâne prizonierul acestui spectacol anual.
Caut, vrând-nevrând, semnele primenirii (slogan supt electoral de toţi demagogii) în politică. Cea mai gălăgioasă ştire, preluată, uneori cu nuanţe de ironie, de toată presa, este că doamna Elena Băsescu (nu-i mai zic domnişoară pentru că se tot mărită şi desmărită) candidează pentru Parlamentul European. Ştirea nu e pe surse. Un comunicat de presă, iscălit de pretendenta la postul de europarlamentar, elimină duplicitatea surselor şi confirmă apăsat informaţia. Foarte bine, zic. Sânge proaspăt. Nu mai are 16 ani aşa cum credeam anul trecut, ci apropie 30. Nu mai are tenul june, ci uşor îmbătrânit de abundenţa fardurilor şi chimicalelor. Oricum, tot tânără e. Ceva e însă în neregulă. Comunicatul este redactat impecabil. E limpede că nu-i scris de politicianul Elena Băsescu, arhiştiut pentru discursul agramat, primitiv, dezarticulat. De ce să ne pitim după deget, menajând orgoliul tatălui? Fata e şcolită în bar şi licenţiată în discotecă. S-a întâlnit accidental cu cartea sau deloc. Şi atunci, mă întreb, cine i-a compus comunicatul? De aici încolo încep să mă întristez şi apoi să mă sperii. Beizadeaua preşedintelui e îndesată în politică din raţiuni înalte. I-au fost tocmiţi consilieri şi are staff de campanie. Treacă meargă. Sunt destui agramaţi în politica României şi destule ţoape. Dar să trimiţi iată, citându-mi un