Fără doar şi poate, unul dintre căpcăunii vremurilor noastre este colesterolul. Şi cumătrul din Huşi, şi bunicul din Întorsura Buzăului ştiu ce bau-bau este colesterolul şi cum se depune el pe vase, cum ţi le înfundă încât paradeşte inima şi opreşte irigarea creierului. Dar, în afara atacului asupra inimii şi vaselor, să vedem ce e cu colesterolul în tălmăcirea cunoscutului profesor de medicină internă Mihai Voiculescu, şeful Centrului de medicină internă de la Spitalul Fundeni şi preşedintele Societăţii Române pentru Studierea Ficatului.
În primul rând, colesterolul nu e doar o sperietoare şi un balaur, fiindcă acest colesterol este o moleculă esenţială fără de care n-ar funcţiona organismul. Colesterolul este o cărămidă de bază în construirea oricărui ţesut şi în naşterea hormonilor. Principala fabrică de colesterol se află în noi şi producătorul colesterolului este ficatul. De altfel, în bolile de ficat, când se împuţinează celulele hepatice care lucrează, scade şi colesterolul. Bolnavii de ciroză şi de alte boli de ficat au o producţie mică de colesterol, aşa că aceşti suferinzi de ficat nu fac infarct, cardiopatie ischemică şi ateroscleroză.
Năpădesc pe capul nostru sfaturile de a mânca foarte puţine grăsimi animale, cât mai puţine ouă pentru a nu ne creşte colesterolul. Aceste recomandări sunt binevenite, dar trebuie să se înţeleagă că, acţionând asupra hranei, colesterolul nu poate fi scăzut decât cu 10%-15%, şi nu mai mult.
Oamenii care au colesterol mare au un metabolism bolnav, astfel încât acest metabolism dereglat transformă şi cei mai banali cartofi şi niscaiva pâine tot în grăsimi. Metabolismul oamenilor cu colesterol mare e defect transformând glucidele şi proteinele în grăsimi care se depun pe vase.
Totuşi, primul pas pentru scăderea colesterolului e de a umbla la regimul alimentar şi de a restrân
