Cand Ionescu-cel-bogat ii imprumuta 100 de lei pe un an lui Popescu-cel-somer-si-sarac, ii cere acestuia din urma sa achite si o dobanda pentru suma imprumutata. Fireste, cu cat riscul de a nu-si va mai vedea banii inapoi este mai mare, cu atat pretul banilor creste. Sa zicem ca ii ia o dobanda de 10%. La scadenta, Popescu-cel-somer-si-sarac ar trebui sa plateasca 110 lei. Nu are insa banii, asa ca ii cere lui Ionescu-cel-bogat sa-i stinga datoria cu un nou imprumut, de 110 lei. Ionescu ii da banii, dar la 15% dobanda. Dupa un an, Popescu-cel-somer-si-sarac ar trebui sa restituie 126,5 lei. Daca schimbam leii cu miliarde de euro, iar in loc de Popescu scriem Grecia (Ionescu fiind Troica + bancile), o sa intelegem de ce datoria Greciei impinge economia intr-o spirala recesionista. Undeva, spirala trebuie rupta pentru ca Grecia sa inceapa sa respire si sa isi achite datoria. Primul care a recomandat acest lucru a fost DSK. Dominique Strauss Kahn.
Daca Grecia intra in faliment, bancile ar pierde mult mai mult. Nu si-ar mai primi probabil niciodata banii, iar falimentul Greciei nu ar putea fi evitat. Daca mai taie din pretentiile financiare, sansa de a-si recapata o parte din bani, creste. Pe scurt, tinerea in viata a pacientului este mai rentabila decat decesul sau. Singurul risc apare in momentul in care asigurarea de viata devine mai scumpa decat pagubele produse de un posibil deces, caz in care e preferabil sa accepti obstescul sfasit si sa treci sa incasezi polita de asigurare.
Dupa doi ani in care s-a asteptat ca solutiile sa cada din cer, Eurogrupul pare sa fi re-inventat acum roata. Reducerea cu 60%-70% a datoriei grecilor, adica exact ceea ce anuntau ca fiind o idee rea in urma cu cateva luni, pare acum o solutie fericita. Ce inseamna aceasta reducere, sau “haircut”, cum se mai numeste ea, tehnic? Este un nou plan Brady care fusese aplicat in
