De curand am fost pusi pe ganduri de o stire care pe unii ii entuziasmeaza, pe altii ii scandalizeaza. Preotii si-au facut sindicat, sindicatul se cheama "Pastorul cel bun". Ideea a plecat de undeva pe pe plaiurile Olteniei si are menirea de a-i ajuta pe acei slujitori ai Domnului care au parohii sarace si, in consecinta, si un venit mic. Patriarhia, prin vocile ei, a criticat aspru aceasta initiativa pe care o considera total neavenita. Biserica are formele ei proprii de organizare si consfatuire, iar din acest motiv nu poate sa asimileze asemenea "grefe" imprumutate de la societatea laica. Pe de alta parte, lumea din afara bisericii, democrata si emancipata, a salutat initiativa si socoteste ca doar astfel poate avea loc o modernizare a Bisericii Ortodoxe si iesirea dintr-o inertie periculoasa.

In masura in care clerul are sindicat, nici o forma a luptei sindicale de acum incolo nu mai are cum sa-i fie straina. Vom ajunge pana la urma in situatia ca si preotii sa faca greva si sa-si revendice drepturile. Daca toata lumea face greva, de la profesori la politisti si de la infirmieri la gropari, de ce personalul eclezial sa nu procedeze similar? Judecata aceasta e corecta doar pana la un punct. Pana acolo unde socotim Biserica parte din stat, iar preotii, deci, functionari cu drepturi si indatoriri ca orice categorie socioprofesionala. Daca Biserica e separata de stat, atunci lucrurile se schimba, iar preotii intra intr-un alt regim. De aici iarasi o sumedenie de controverse, cea mai recenta si cea mai spinoasa fiind aceea a dosarelor de la CNSAS. Este slujitorul Domnului un cetatean ca toti ceilalti si, supunandu-se legilor tarii, poate fi pana la urma deconspirat in cazul in care a facut politie politica? Sau el, prin calitatea sa duhovniceasca, se afla deasupra oricarei suspiciuni si deci cercetarile care s-ar face in ceea ce-l priveste nu ar avea n