A încercat multe meserii. A fost blănar şi din copilărie a fost fascinat de meşterit. A fost şi vedetă locală, fiind pasionat de muzică.

Marea pasiune a lui Cătălin, electornica, s-a manifestat din şcoală. Părinţii lui erau exasperaţi de obiectele pe care copilul le aduna de peste tot, ca să le repare. „Aduceam aparatură defectă de la toţi colegii de clasă ca le-o repar. Pierdeam nopţi întregi pentru a le da de capăt. Mi-a plăcut de mic să-mi bag nasul peste tot. Tata mă certa mereu, iar mama era îngrijorată pentru sănătatea mea", îşi aminteşte Cătălin.

Om bun la toate

Pentru a-şi urma vocaţia, Cătălin s-a înscris la un alt profil de liceu decât îşi doreau părinţii lui. Primul job l-a avut la 15 ani. După ore, Cătălin „căsca gura" la blănăria din Predeal, până când l-a observat meşterul, care l-a inivitat să înveţe meserie.

„Nu mi-a plăcut la uman. Am vrut ceva mai practic şi m-am transferat, fără ştirea părinţilor mei la un profil mecanic. Am devenit blănar la numai 15 ani, din întâmplare", spune Cătălin. Cinci ani a lucrat Cătălin la blănărie.

Pe lângă activitatea propriu-zisă, marochinărie, confecţionat haine şi căciuli de blană naturală, Cătălin era şi omul bun la toate. El era cel care intervenea atunci când o maşină de cusut nu funcţiona.

Talentat la muzică

În timp ce muncea, Cătălin şi-a dezvoltat o altă calitate: vocea frumoasă pe care o moştenise. Aşa a început cea mai fumoasă perioadă din viaţa lui. A fost în formaţia liceului, a învăţat să cânte singur la chitară şi a început să cânte muzică folk. „Fugeam de la muncă pentru a ajunge la repetiţii. Era senzaţional pe scenă. Tata îmi spune că în loc să învăţ meserie, stau să o lălăi pe scenă, dar tot el mi-a luat prima chitară", îşi aminteşte Cătălin.

În 1989, a venit la Braşov unde a lucrat, pe rând ca lăcătuş mecanic la Modarom şi în acelaşi timp instalator la