"A pregati viitorul nu inseamna decit a fonda prezentul. (...) Nu avem de pregatit viitorul, ci de a-l permite". (Antoine de Saint-Exupery - Citadela) Se reconfigureaza o lume bipolara, un cuplu contra naturii la virful ierarhiei mondiale. E vorba despre primele doua economii ale lumii, S.U.A. si China, si de relatia lor plina de contradictii, dar si de necesare complementaritati: China produce, Statele Unite consuma; China exporta, America importa; China economiseste, America cheltuieste; America practica deficite uriase, China le finanteaza s.a.m.d. E o relatie de tip yin-yang intre doi poli ai gindirii si actiunii umane, fara de care nu se va putea intimpla nimic major in lume, de acum incolo. Avem de-a face, asadar, cu o relatie de interdependenta, de neimaginat cu douazeci de ani in urma, plina de consecinte, ce tine de o noua realpolitik. Insusi procesul de globalizare (in sens de americanizare), ce pornise in tromba acum nu multi ani, este repus in cauza. Locul unei lumi unipolare il ia o lume bicefala, o axa, un cuplu baroc ce va restructura relatiile internationale ale secolului al XXI-lea. Aceasta nu inseamna ca nu vom avea o concurenta acerba intre cele doua tari pentru resurse, pentru influenta in celelalte spatii, pentru intiietate, intr-un cuvint. Lumea nu are inca o constiinta deplina privind acest duopol asimetric, ceea ce nu inseamna ca el nu a devenit o realitate ce impune o noua diviziune internationala a muncii, un nou echilibru geopolitic si geoeconomic, o noua problematica esentiala si vitala a relatiilor internationale pentru viitor. Fapt recunoscut chiar de presedintele Obama, care afirma ca relatiile bilaterale chino-americane "vor modela secolul al XXI-lea" (pe 27 iulie 2009, la un summit sino-american, la Washington). Interdependenta dintre cele doua mari puteri face deja sa se vorbeasca de un G-2, de un directorat mondial, un pact faustian