Dincolo de starea terenului si greselile de arbitraj, jucatorii Politehnicii nu au dat dovada de luciditate in meciul de la Buzau, iar antrenorul Ionut Popa n-a mai fost la fel de inspirat ca altadata Poli nu a reusit nici dupa etapa a XVI-a sa testeze aerul de deasupra liniei retrogradante a Ligii I, raminind - la egalitate de puncte si golaveraj cu Farul, dar cu mai putine goluri marcate - pe locul 15. Pe linga jocul rezultatelor, principala vina a acestui fapt o poarta iesenii, care nu au fost in stare sa invinga simbata, la Buzau, acolo unde, in acest tur, a cistigat cine-a vrut si cine nu a vrut! Pina la un punct, alibiurile exista. Starea terenului, care a dat peste cap planurile facute, arbitrajul, ce a permis lovirea crincena a lui Montiel si nu a acordat penaltiul care se impunea la impingerea lui Pecnik din minutul 86, schimbarea totala la fata a gazdelor odata cu aparitiile celor patru jucatori romani reprimiti la echipa, jocul Gloriei aducind aminte de alte doua surprize, mai mari, remizele de la Pitesti si din Ghencea. Insa, indiferent de circumstante, atunci cind ai cutitul la os, cind ai in fata o formatie deja retrogradata, cu o defensiva subreda, nu este permis sa pierzi prima repriza la capitolul "ocazii de gol", sa alergi dupa egalare cu sufletul la gura si sa obtii doar un punct dintr-un meci accesibil. Principalii vinovati pentru egalul de la Buzau sint jucatorii. Pentru ca, asa cum spunea si "vicele" Vasile Simionas, inainte de plecarea echipei spre Buzau, "simbata va fi un meci in care nu ai nevoie de antrenor. Te duci, joci, bati si te intorci acasa". Or, multi dintre fotbalistii Politehnicii au fost de nerecunoscut in Cring. Unii au facut doar act de prezenta, altii si-au pierdut busola, deranjanta fiind atitudinea generala etalata, efortul sustinut depus nefiind completat de luciditate si de daruirea extrema necesara in momentele dificile. T