Un turneu final într-o ţară ex-sovietică serveşte mai bine democraţia decît spatele întors a boicot
Să nu ne facem iluzii! Fotbalul e treabă politică, tot atît cît muşchiul vacii nebune, Premiul Nobel sau telenovelele. Aşa a apărut posibilitatea ca Euro 2012 să fie suspendat sau amînat din cauza unei femei închise la Harkov.
Vinovăţia sau nevinovăţia Iuliei Timoşenko, fosta Doamnă de Fier a Estului, nu contează în discuţie. Vînătăile de pe corpul ei, însă, da. Sînt posibile urme de tortură, iar Occidentul s-a autosesizat asupra încălcării Drepturilor Omului. După toate semnele mari şi foarte mari că e ceva putred în Ucraina, Europa a găsit în sfîrşit un cîrlig concret cu care să acroşeze oligarhia de la Kiev.
Justiţia din Ucraina are unele probleme, au constatat a capella liderii statelor UE, la îndemnul Germaniei. Şi, tot la îndemnului noului Grosser Bruder al Europei, oamenii politici s-au gîndit că ar fi o idee bună ca ţările lor să boicoteze Euro 2012. UEFA a confirmat că turneul final ar putea fi suspendat sau amînat. Aşa că Ucraina s-a trezit presată cu oprirea unui turneu în care a investit şi banii de alocaţii ai copiilor.
Polonezii, fireşte, au problematizat: “Bine, bine, dar cu noi ce-aţi avut? Noi ne-am solidarizat deja cu Iulia Timoşenko!”. Au apărut variante de boicot, una mai elaborată decît alta: liderii politici nu vor apărea în tribune la meciurile din Ucraina, echipele vor disputa doar meciurile din Polonia. Au venit şi explicaţiile de la Kiev, de sorginte telekinetică: Timoşenko n-a fost bătută, s-a lovit de obiectele din celulă.
Să încerci să disciplinezi oligarhia invocînd vînătăile unei femei e ca şi cum i-ai da o amendă de parcare lui Jimmy Hoffa. Există slabe şanse, totuşi, ca fotbalul să aibă de suferit din cauza acestor jocuri cu altă miză. Şarada va continua, fără îndoială, pe ton tot mai serios, pînă în ajunul