De ce rochia de seară nu se poate purta dimineaţa? Sau la prânz, la serviciu? Sau la picnic? De fapt, răspunsul nu este legat de o oră anume, ci de spaţiu, de regulile lui, de cultura europeană a ultimului mileniu. Seara este timpul consacrat balurilor, festivităţilor somptuoase, recepţiilor elegante.
Deşi secolul XX a „scurtat” rochia doamnelor, a simplificat-o până acolo unde străbunicii noştri nu ar fi îndrăznit să se gândească, lăsând-o uneori doar o „umbră” lipită de corp, nimeni nu a îndrăznit să se „atingă” de rochia de seară. Ea nu poate fi „business”, nu poate fi scurtă, nu poate ieşi din anumite tipare pe care i le-a croit însăşi istoria civilizaţiei europene, impunându-se pe toate continentele în ultimele secole. „Rochia de seară defineşte graţia feminină. Este tot ce poţi crea mai frumos în materie de modă şi de aceea noi ne inspirăm chiar din somptuoasele baluri ale vremurilor de glorie de la casele regale. Dar păstrăm, în acelaşi timp, o foarte bună comunicare cu prezentul, cu contemporaneitatea care face din aceste creaţii opere de artă vii”, spune Cristina Antonescu, designer vestimentar care a primit numeroase premii în lumea modei pentru creaţiile „Ersa”.
Cristina a intrat în lumea fascinantă a modei împreună cu sora ei, Gabriela Antonescu, după ce au lucrat amândouă timp de şapte ani în atelierele Doinei Levintza. Intrarea pe piaţa creaţiilor vestimentare a fost pentru ele în forţă, câştigând din primul an cele mai importante premii din ţară şi din străinătate, tocmai pentru că au mizat pe designul pentru rochii de seară şi pentru rochii de mireasă cu mult deosebite faţă de cele obişnuite.
Rochia de seară este lungă, iar lungimea sa nu aminteşte doar de cultura europeană, ci şi de Egiptul antic şi ale sale rochii de in până la glezne şi înnodată sub sâni. De asemenea, de Sari-ul indiencelor, din pânze înfăşurate în jurul corpul
