O telegramă neclasificată, dar cu menţiunea de a nu fi folosită cu excepţia oficialilor guvernului american, din 19 mai 2005 face o scurtă trecere în revistă a disputelor legate de privatizările din industria românească.

Abordarea pe bucăţi a privătizării din România a dus la nemulţumiri din partea unui număr de investitori străini, îngrijoraţi de procedurile de privatizare inechitabile şi dubioase. Prezentul guvern este la curent cu impactul nociv al disputelor legate de investiţii asupra imaginii României.

Noble Ventures (SUA) a achiziţionat un combinat siderurgic la Reşiţa, România. Noble Venture susţine că apoi guvernul României ilegal a reintrat în posesia acţiunilor companiei. Oficialii din Guvernul României au pretins că din cauza faptului că Noble Venture nu a reuşit să îndeplinească condiţiile din contractul de privatizare, guvenrul avea dreptul să confişte legal acţiunile Noble Venture. Reclamantul a înaintat o cerere de daune materiale de 350 de milioane de dolari la ICSID – Curtea Internaţională de Arbitraj din Washington care ţine de Banca Mondială. În 2003, guvernul a vândul compania unui alt investitor. ( n.r. - noii investitori sunt oligarhi ruşi)

New Century Holdings (SUA) a achiziţionat 11,66% din acţiunile Constanţa Oil Terminal. În 2001, guvernul României a transferat anumite active ale Oil Terminal în proprietatea statului. Patronii nu au fost compensaţi după acest transfer. Activele expropriate valorau mai mult de 20 de milioane de dolari şi constituiau aproape 80% din capacitatea companiei de a transporta petrol. După expropriere, Oil Terminal a fost forţat să intre într-un contract de concesiune cu guvernul pentru a folosi activele pe care le deţinuse anterior. Bursa de la Bucureşti a suspendat tranzacţionarea acţiunilor Oil Terminal, iar acţiunile au scăzut cu 50%. În 2003, New Century Building a dat statul