Atunci când ne îmbolnăvim, în corp se creează practic un dezechilibru. Iar unul dintre cele mai importante lucruri care ne pot reechilibra este inimaginabila putere a gândirii pozitive. O confirmă studiile ştiinţifice şi, bineînţeles, mărturiile unor bolnavi care au reuşit să depăşească cele mai grele momente din viaţă cu ajutorul optimismului şi convingerii că pot învinge boala.

„Am întâlnit persoane cu diabet sau cu hipertensiune care au învăţat să aibă o igienă alimentară, a somnului şi a stresului, astfel încât, în mod paradoxal, deşi erau oameni bolnavi, şi-au prelungit viaţa. Am întâlnit însă şi persoane care privesc boala ca pe un blestem şi care, din această cauză, şi-au agravat starea de sănătate", povesteşte psihoterapeutul Lena Rusti de la Mentarex Consult.

Diferenţa dintre aceste două categorii de bolnavi o face, cu certitudine, modul de a gândi. Primii conştientizează afecţiunea de care suferă şi implicaţiile acesteia şi găsesc în ei înşişi resursele necesare pentru a o învinge. Ceilalţi fie neagă faptul că sunt bolnavi, fie se revoltă. Ambele atitudini au rol distructiv nu doar asupra psihicului (mulţi dintre cei care gândesc astfel devin depresivi), ci şi asupra rezistenţei organismului, rezultatul fiind unul aproape cert: agravarea bolii.

Diabeticii întâmpină un «prag psihologic»

Medicii diabetologi se confruntă cu o reală problemă în ceea ce priveşte conştientizarea bolii şi necesitatea ca bolnavii să-şi modifice modul de a gândi pentru a ţine boala în frâu. „În cazul diabetului de tip II, cel mai frecvent, prima măsură care trebuie luată este schimbarea stilului de viaţă, şi anume adoptarea unei diete sănătoase, a unui program de exerciţii fizice şi de somn.

Însă la mulţi pacienţi întâlnim ceea ce se numeşte un prag psihologic, adică o piedică în gândirea bolnavilor care nu le permite să ia măsurile potrivite pentr