Orice guvern venit pe valul unei mari susţineri populare ştie că aceasta nu va dura prea mult la acele cote, dar cunoaşte foarte bine că ce nu va face în primul an de guvernare, va fi aproape imposibil să fie realizat după aceea, din cauze normale şi previzibile.

România are parte de această majoritate, dar nu a reuşit să aibă un guvern de calitate, nici din perspectiva funcţionalităţii, nici din aceea a calităţii oamenilor aflaţi acolo, câţiva din ei fiind mai mult decât bineveniţi în alte locuri, aducătoare de tristeţe. Totuşi, capetele proaste ale unora sunt mai periculoase decât ale altora, iar cele câteva persoane de calitate din guvern sunt anihilate în eforturile lor de primii, care au un avantaj: deţin poziţii cheie.

Printre aceşti incompetenţi, se individualizează un om care nu se înţelege ce este administraţia publică, deşi a „condus” un judeţ despre care se spune că nu are prea multe librării – iar unii spun că nu există nici una: Teleorman.

Omul respectiv, ajuns din păcate în funcţia de „ministru al trebilor dinăuntru” – după cum era formularea de secol XIX – s-a remarcat prin câteva idei de un umor rar întâlnit, potrivit cărora prefecţii nu vor mai putea suspenda actele administraţiei publice locale – paralizând astfel orice formă de control a teritoriului de la nivel central, precum şi aceea că majoritatea direcţiilor deconcentrate din judeţe vor trece la administraţia publică locală.

Faptul că prima măsură înseamnă consolidarea baroniilor locale, iar a doua înseamnă efectiv desfiinţarea ministerelor şi lipsirea lor de aproape întreaga forţă administrativă, toate însă, în acord cu modificarea Constituţiei în aceste direcţii, demonstrează că omul nu a citit în viaţa sa o carte despre administraţia publică, sau, dacă a citit cumva, este clar că nu a înţeles nimic. Nici la vârsta asta!

Printre dinţi, guvernul nostru ne vinde o