Am ajuns la BXL odata cu prima ninsoare. Stiam ca localul se afla la subsolul unei cladiri, dar speram sa nu gasesc o atmosfera rece. Insa dupa ce am coborat treptele mi-am dat seama ca nimerisem tocmai bine. Era foarte cald inauntru. Iar senzatia era accentuata de lumina scazuta, rosiatica ce se raspandea in intregul bar.
Nici urma de decor rece cu caramizi (ca in subsolurile capitalei). In schimb se gaseau canapele din belsug si multe separeuri sinuoase, asa ca mi-a fost greu sa ma decid unde sa ma asez.
Mai intai am staruit in incapatanarea mea de a ghici de unde vine numele localului - BXL? Sa insemne un bar XL? Nu cred. Desi, daca stau sa numar, cuprinde vreo 5-6 incaperi, unele dintre ele destul de spatioase. M-am convins indata ca nu asta este ideea localului aflat pe strada Polona. Specificul lui pare altul si nu e legat de dimensiuni. Ci mai degraba accentueaza ideea de cozy, asa cum de mult timp caut intr-un bar in Bucuresti.
I-am impartasit unui prieten curiozitatea mea legata de provenienta numelui. Se pare ca cele trei consoane pot insemna Bruxelles. Si tot BXL este si indicele aeroportului Blue Lagoon (din Fiji), daca ar fi sa iau in seama enciclopediile de pe internet. Dar tind sa cred ca atmosfera e mai degraba europeana in BXL-ul din Bucuresti. Se vede din amenajarea spatiului. Caci daca incaperea cu barul inspira un pub englezesc, celelalte camere ar putea fi confundate cu un lounge frantuzesc.
Initial am vrut sa aleg cea mai mica incapere din tot barul. Semana cu un cub strajuit de doua draperii rosiatice. Inauntru aceeasi lumina difuza si canapelele joase din catifea moale, o masa pentu cafea si cateva taburete. Am cercetat daca sunt scrumiere pe masa si am ales sa ma retrag. Locul era destinat nefumatorilor, asa ca am mers in cea de alaturi. Mi-a fost teama sa nu ma simt prea "in cale", dar cele doua grupuri de canapele as
