Romanul lui Dinu Pillat ne trimite de la început la Apocalipsă, semnalîndu-ne o relaţie intertextuală pe care ar trebui s-o avem în atenţie. Nu este singura, după cum indică plasa de referiri livreşti şi mai ales textele poetice inserate care, contaminate de context, îşi nuanţează, poate, altfel mesajul. Încă de la prima pagină, apar frînturi de versete din capitolul 14, ca de pildă: „pune secera şi seceră, fiindcă s-a copt secerişul pămîntului“. Omise sînt cuvintele „pentru că a venit ceasul“(1), omisiune interesantă, dacă ne gîndim că ea inspiră titlul romanului, elementul textual de maximă vizibilitate, răspunzător în bună măsură pentru aşteptările pe care şi le face cititorul cu privire la conţinutul dintre cele două coperte. Faţă de variantele timpurii, titlul actual, Aşteptând ceasul de apoi, este relevant într-un grad mai înalt pentru ce urmează: evocarea stării de spirit a unei întregi societăţi, în care Tinerii noului veac sau Vestitorii sînt un segment, identificabil prin aderare la cauza înnoirii, respingerea alterităţii, recursul la violenţă. Din motive lesne de înţeles,Aşteptând ceasul de apoi nu este singurul titlu de roman inspirat de Apocalipsă în literatura vremii, prin vreme înţelegînd aici aproximativ două decenii, în care a avut loc ultima conflagraţie mondială, precedată de o nemiloasă criză economică. Se ştie că Mircea Eliade scria, la un moment dat, un roman cu titlul Apocalipsa, absorbit mai tîrziu deNoaptea de Sînziene. E cazul să ne amintim de un alt titlu, provenit din spaţiul american, care la apariţie, în 1939, producea acolo ceva de felul unei frenezii naţionale, după cum s-au exprimat criticii, nominalizîndu-l pe autor, John Steinbeck, pentru Nobel. (I s-a acordat, dar două decenii mai tîrziu.) Citit şi la noi cu un viu interes, chiar cu entuziasm, o bună perioadă de timp, The Grapes of Wrath (Fructele mîniei), căci despre acest r