Sunt piteşteni pentru care locul de muncă devine un calvar pe timpul iernii, şi asta pentru sunt nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea în aer liber.
„Iarna-i grea, omătu-i mare”... dar unii piteşteni tot trebuie să meargă la serviciu, pentru că, bineînţeles, acesta este singurul mod prin care îşi pot câştiga traiul. Fie că vorbim de vânzători de bilete sau de flori, de poliţişti comunitari sau angajaţi ai ADP, cu toţii îşi petrec orele de muncă în plină stradă, înfruntând gerul şi condiţiile vitrege.
În picioare toată ziua
De doi ani de zile, Ionela Buta, de 35 de ani, stă în picioare cât e ziua de lungă şi păzeşte o măsuţă înţesată cu bilete la bingo. Din când în când, câte un trecător se mai opreşte şi îi mai cere un tichet sau două. Cu mâinile înfofoloite bine în mănuşi groase, femeia se conformează. Apoi revine la activitatea de dinainte, scuturându-şi mâinile şi picioarele, ca să nu îngheţe.
Chiar dacă e îmbrăcată gros, Ionela Buta tremură de frig. Foto: Raluca Nicula
„M-am obişnuit, că nu am ce face. Mă îmbrac gros, am şosete de lână în picioare, mănuşi şi trei pulovere. Stau aici, în centru, de dimineaţa până seara, în fiecare zi a săptămânii, fără pauză”, spune femeia.
A degerat în timpul serviciului
Nici angajaţii ADP nu sunt mai norocoşi. Opt ore pe zi, aceştia ba fac pârtii prin centru, după care strâng zăpada şi o încarcă în cărucioare, ba dau cu mătura, ba şterg băncile. Spre deosebire de Ionela, ei însă fac mai multă mişcare, fapt care-i ajută să treacă mai uşor prin gerul năprasnic.
„Odată am îngheţat de frig, am degerat la picioare şi mi-a luat săptămâni întregi ca să-mi treacă. În rest, ca să mă încălzesc, îmi mai iau un ceai cald, o cafea, în limita bugetului nostru, că şi astea costă. La 600 de lei cât iau eu salariul...”, spune Dumitru Fieraru, de 54 de ani. Alături îi este colegul Florin
