Ca multe alte domenii si educatia este la rascruce. Neglijata 20 de ani, functioneaza inca in tiparele mostenite de la regimul comunist. Centralizare, in loc de descentralizare, aceeasi curricula prafuita si inadecvata pietei muncii, nemotivarea prin salarizare, politizarea managementului, transformarea universitatilor in fabrici de diplome vandute pe bani cui isi permite, neclarificarea conceptelor mari care agita lumea educatiei mai peste tot.
Diagnoza si ierarhia realizate de organisme internationale, concluziile comisiei condusa de Mircea Miclea, aprecierile ONG-urilor autohtone au scos la iveala toate aceste neajunsuri, spulberand valul de ipocrizie si mistificare care acopera, de multi ani, educatia romaneasca.
Acum suntem in momentul in care presedintele, premierul, ministrul Educatiei sunt de aceeasi parte a baricadei si isi propun, in sfarsit, reformarea sistemului educational.
Ca orice sistem social si cel educational este conservativ si inertial. Este si bine si rau. Bine, pentru ca nu plonjeaza in aventuri cu sfarsit necunoscut. Rau, pentru ca atunci cand este nevoie, se opune schimbarii pentru a-si conserva interesele.
In vara anului trecut s-a dat o lupta la baioneta intre dna Andronescu, ministru in functie si promotorii solutiilor Miclea, mult mai radicale si mai apropiate de ce-i trebuie educatiei astazi. A rezultat un hibrid, nici reformist nici retrograd, respins de Curtea Constitutionala, o sansa pentru a lua-o de la capat.
Acest lucru incearca sa-l faca tanarul ministru Daniel Funeriu, scolit mai mult prin Europa si Japonia, premisa pozitiva a imensei provocari la care s-a angajat.
Iata principalele probleme care se asteapta a fi rezolvate de catre noile legi si de legislatia secundara care le urmeaza.
Eficientizarea sistemului
Nu poti pompa bani intr-u