Steaua a zburdat în faţa Unirii. Un meci simplu în faţa unui adversar mic şi resemnat
Debut furtunos, aşa se zice, nu? Debut atît de furtunos că asistentul Adrian Vidan nu a văzut nici ofsaidul la Surdu, din care a ieşit golul de 1-0 al lui Bănel Nicoliţă (7), nici pe cel al lui Geraldo (precedat de simularea lui Dică din careu), care a urcat scorul la 2-0 pentru Steaua. Au fost două faze rapide, bine construite de stelişti, dar greşelile lui Vidan nu au nici o legătură cu viteza fotbalului practicat de băieţii lui Cîrţu. Care Cîrţu a operat modificări importante în formula de start faţă de meciul de sîmbătă, de la Timişoara. Alături de Geraldo a apărut Martinovici, Iliev fiind răsplătit cu banca de rezerve pentru intervenţia supercorectă asupra lui Curtean. Gardoş a rămas singurul închizător, iar Bicfalvi a luat loc pe aceeaşi bancă lîngă bulgarul Iliev. Mai departe. Dică resuscitat, Marinescu reconsiderat. Alături de ei, la mijloc, Bănel. O linie mediană care arată mai aproape de rolul ei în fotbal. Să construiască. Să creeze, nu doar să anihileze acţiunile adversarului.
Fantoma din Urziceni
Apropo, adversarul. Unirea Urziceni, spectrul acelei echipe care urma să schimbe istoria contemporană a fotbalului românesc. Strălucirea de odinioară s-a evaporat. A rămas ceva nedefinit. O formă fără conţinut. Veteranul Epaminonda Nicu alături de Teuşan, Ţene, Muzac, Tobă, Scărlătescu. Un alt bătrîn în faţă, izolat, trist, inexistent. Adrian Mihalcea. Jucători de împrumut, fotbal de încercare, fără motivaţie, fără ţel. Prima repriză a curs liniar pînă la final, cu Steaua în atac şi Unirea respingînd, respingînd, respingînd. Făcuţi nu să reziste, ci să ducă crucea unui club decapitalizat şi făcut fier vechi de propriul patron.
Du-te Dică, du-te la penalty!
Onofraş în locul lui Surdu, care bifase a 200-a preznţă în prima ligă. Onofraş a
