Furati de taraboiul inutil creat in jurul lui 15 martie 2006 la Odorheiu Secuiesc, am uitat ca in urma cu 16 ani, la Targu-Mures, se petreceau evenimentele cu adevarat riscante pentru destinul tarii. Rasfoind colectiile de ziare din 1990, am descoperit un editorial publicat de subsemnatul in Expres din 30 martie 1990. Comentariul meu e semnificativ pentru ce scria la vremea respectiva intr-una din publicatiile independente un jurnalist anti-Putere. Un jurnalist care n-avea, totusi, perspectiva pe care o da cercetatorului de azi departarea in timp. Recitindu-mi comentariul, remarc una dintre obsesiile activitatii mele de scriitor politic din ultimii 19 ani: cea a luciditatii necesare in abordarea realitatilor. Reproduc aici, in spatiul unei pagini dedicate istoriei, fragmente dintr-un text care poarta amprenta unui moment istoric.
SFARSITUL ILUZIILOR. Ca si presa, ca si televiziunea, ca si toti de altfel, guvernul a fost luat prin surprindere de declansarea evenimentelor. Principala cauza a acestei atitudini trebuie cautata intr-un fenomen tipic perioadei care s-a ascuns de la Revolutia din decembrie. E vorba de influentarea judecatii politice de catre iluzionarea sentimentala. Unul dintre cele mai ciudate fapte postrevolutionare l-a reprezentat entuziasmul instapanit asupra intregii tari. O atmosfera de carte postala ilustrata domnea in presa, la televiziune, la sediul guvernului. Tot disconfortul vietii era pus pe seama "odiosului dictator si a sinistrei sale sotii" ca sa utilizez o sintagma devenita cliseu al intregii noastre prese libere. Se parea ca, o data cu alungarea lui Ceausescu, Romania va deveni o intruchipare a raiului pamantesc. N-aveau sa mai fie tensiuni, conflicte.
DACA... Politica inseamna inainte de toate luciditate. Daca oamenii nostri politici ar fi fost realisti, ei ar fi inteles, chiar din primele zile post-revolutionare, ca noua Rom
