Autorităţile din Ialomiţa au risipit în opt ani peste două milioane de lei, pentru reabilitarea unei porţiuni de 650 de metri a digului erodat care protejează Balta Ialomiţei de apele Braţului Borcea. Pe cât de costisitoare au fost lucrările, pe atât de ineficiente s-au dovedit.
Debitele crescute din ultimele săptămâni ale Dunării pe Braţul Borcea au reactivat eroziunea digului. Dacă va ceda, peste 20.000 de hectare de teren agricol riscă să fie inundate.
Primele deficienţe
În anul 1960, ca urmare a politicii de expansiune agrară dusă de Partidul Comunist din România, terenul mlăştinos dintre cele două braţe ale Dunării, Borcea şi Dunărea Veche, a fost desecat şi introdus în circuitul agricol al ţării.
Astfel, lua naştere „Balta Ialomiţei”, „un pământ nou şi roditor, situat în apropierea Grânarului Patriei” după cum scria presa comunistă ai acelor ani. Pentru ca revărsările Dunării să nu afecteze cele peste 40000 de hectare agricole, întreaga suprafaţă a Bălţii Ialomiţei a fost îndiguită cu 155 de kilometri de diguri de pământ. Construite iniţial pentru a rezista în calea apelor vreme de peste 60 ani, digurile au început să cedeze mai devreme de teren.
Cea mai mare problemă o impune digul amplasat la kilometrul 34 al Braţului Borcea. O porţiune de 650 de metri ai respectivului dig a început să se erodeze, din cauza apelor şi curenţilor puternici din zonă. Eroziunea a fost semnalată pentru prima dată în anul 1994, dată la care digurile de apărare ale Bălţii Dunării se aflau în administrarea actualei Agenţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare.
Tot atunci a fost realizată şi prima expertizare tehnică a zonei. „Problema acolo are o cauză naturală în primul rând. În momentul în care a fost îndiguită toată Balta, constructorii au restrâns, cursul apei. Fenomenul de eroziune, ca să înţelegeţi, este cauzat de faptul că Dunărea îşi urmea