Domnule preşedinte al tuturor românilor Traian Băsescu, nu vă simţiţi umilit când Guvernul român, România sunt supuse siluirii făţişe de către UDMR, o formaţiune care nu e nici partid, nici ONG, dar care face şi desface în politica şi legislaţia ţării după cum sunt interesele nu ale populaţiei maghiare,ci ale unui grup de lideri şi ciocoi (pardon, grofi)? Care-şi permit să dea ultimatumuri tot mai agresive Executivului de la Bucureşti, iar acesta, cu pantalonii în vine, le înghite toate mofturile sau pretenţiile extremiste, chiar iredentiste, milogindu-se ca nu cumva gaşca Marko Bela, Kelemen Hunor şi Laszlo Borbely să-l lase fără voturile parlamentare care-l menţin la putere?
Nu vă simţiţi umilit, aflând, în sfârşit, grosolănia cu care UDMR vă şantajează făţiş şi pe dv, nu numai pe premierul Ungureanu, pe Boc, Oltean şi Mircea Toader? De ce-oţi mai fi având la dispoziţie SRI şi o cohortă de consilieri, dacă aţi spus adevărul când aţi declarat că habar n-aveaţi?
Nu vă simţiţi umilit, ca român, de tonul şefilor UDMR, care pun jungherul la gâtul lui MRU cu o aroganţă de care în istorie doar Miklos Horthy a mai dat dovadă, cerând hăcuirea Transilvaniei la 30 august 1940, prin Diktatul de la Viena? Erau atunci alte vremuri, alte condiţii geopolitice, iar România era pusă la colţ de Hitler, care-l avertizase pe Carol II că "se expune unor grave primejdii", dacă nu acceptă pretenţiile ungureşti.
Ce "Hitler" se află acum în spatele găştii din conducerea UDMR, de-şi permite să dea ultimatumuri ("Dacă PÂNĂ MÂINE nu e gata o hotărâre de guvern" prin care să se rupă în două Universitatea de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, UDMR ia măsuri radicale, părăsind guvernarea)? De ce premierul nu a răspuns sec: "Ducă-se!". Aş fi vrut s-o văd şi p-asta, UDMR lăsând din colţi ciolanele. Ce fel de Guvern aţi moşit şi de astă-dată, domnule preşedinte, dacă tot
