Urşii din România beneficiază de o „grădiniţă" şi de un „cămin de bătrâni". Este vorba despre două proiecte - unul în Harghita, iar celălalt în Braşov - prin care se încearcă protejarea uneia dintre cele mai mari bogăţii ale faunei din ţara noastră.
Ursuleţii din România care au rămas fără protecţia maternă pot ajunge la... orfelinat. Omul care se ocupă de orfani se numeşte Leonardo Bereczky. Trăieşte în oraşul Bălan, în judeţul Harghita. Dar rezervaţia pe care a înfiinţat-o cu mai bine de zece ani în urmă se găseşte în mijlocul pădurilor din Munţii Hăşmaş. Un teritoriu bine stabilit, marcat, în care turiştii nu pot intra. Puii de urs sunt vulnerabili până la vârsta de 7 luni. Dar de ce nu mai au părinţi?
„Fie din cauza accidentelor de vânătoare, când ursoaica este ucisă, fie a defrişărilor masive, prin care se strică habitatul acestor animale", ne explică inginerul. Abia de la vârsta de 9 luni un ursuleţ poate sta pe picioarele lui. Să-şi caute hrană şi adăpost. Leonardo apreciază că la nivelul întregii ţări, în fiecare an, apar în medie câte 15 orfani. Pui de urs. Norocul unora dintre aceşti pui este că sunt găsiţi de oameni care nu-i bagă nici în cuşcă, nu-i duc nici la circ, nici nu-i plimbă pe stradă, să facă bani de pe urma lor, ci îi aduc la „grădiniţa" din Harghita. Oficial, se numeşte „Centrul de reabilitare a puilor de urs orfani". Care se află sub administrarea Asociaţiei pentru conservarea valorilor naturii. Este sistemul creat de Leonardo Bereczky. El şi cu încă patru specialişti au avut până acum în grijă peste 50 de ursuleţi. Orfanii rămân la acest centru până la vârsta de 2 ani. După care li se dă drumul în natură. Să trăiască până la adânci bătrâneţi, adică până pe la 37 de ani, cât e viaţa unui urs.
Motodeltaplan pentru urmărirea ursuleţilor eliberaţi
Nu e deloc uşor să îngrijeşti nişte orfani. Fie ei şi urşi. Au fost aduş