Există o soluţie împotriva avalanşei de prost gust revărsate prin ecranul televizorului: telecomanda! Beizadelele şi cadânele lor vulgare au, din fericire, circuite separate de cele ale plebei. Accidentele rutiere sunt cam singurele ocazii în care drumurile lor se întâlnesc.
Există o soluţie împotriva avalanşei de prost gust revărsate prin ecranul televizorului: telecomanda! Beizadelele şi cadânele lor vulgare au, din fericire, circuite separate de cele ale plebei. Accidentele rutiere sunt cam singurele ocazii în care drumurile lor se întâlnesc. Dacă nu frecventaţi cluburile de "fiţe" şi nu sunteţi consumatori de tabloide, aveţi şanse să nu aflaţi niciodată cine este Poponeţ. Ceea ce vă şi doresc. Nimeni nu poate scăpa însă de atacul insidios al kitschului.
Stridenţa cacofonică a high-life-ului dâmboviţean are un echivalent urbanistic: cartierul Pipera. O aglomerare de vile supradimensionate ca egourile proprietarilor. O apoteoză a kitschului în cele mai fanteziste declinaţii. În afară de canalizare, aici găsiţi orice: faţade ciclam şi lei de ipsos, cariatide dalbe şi pitici de grădină policromi, balustrade de marmură de inspiraţie funerară şi garduri acoperite cu faianţă, turnuleţe orientale şi reşedinţe cu aspect de policlinică.
Pipera, rezervaţia parveniţilorMulte dintre aceste construcţii bizare amintesc izbitor de hotelurile ieftine din staţiunile greceşti şi turceşti. Nu doar prin numărul impresionant de băi şi WC-uri. E limpede că proprietarii au rămas cu amintiri de neşters din primele lor concedii în afara graniţelor. La Platamonas sau Kuşadasi şi-au descoperit idealurile estetice. Experienţele ulterioare nu le-au alterat prea mult. De aici abuzul de palmieri şi amfore, gresie şi inox, ghips-carton şi spoturi. Desigur, mai există şi conservatori, pentru care apogeul luxului va rămâne întotdeauna Casa Sindicatelor