Teutonul roman In luna mai, mai exact intr-o zi istorica din alt punct de vedere: ziua primului referendum de demitere a unui presedinte roman, la Forumul Democrat al Germanilor din Iasi a avut loc o intilnire intre elevi ai Scolii „George Cosbuc“ si membri ai FDGI care au trecut prin experienta celui de-al II-lea Razboi Mondial. „Pretextul“ intilnirii l-a constituit faptul ca elevii scolii amintite au avut ca tema redactarea unor compuneri pornind de la amintirile bunicilor lor din razboi, iar cele mai bune cinci au fost prezentate cu aceasta ocazie ca punct de pornire pentru o discutie ce avea sa aduca la lumina alte amintiri - ale celor prezenti. Dintre povestile spuse atunci, doua mi-au retinut atentia. Prima dintre ele a fost spusa de studentul Octav Vataman (care studiaza germanistica la „Al.I.Cuza"), familia caruia este originara din Basarabia. Astfel am aflat ca bunicul din partea tatalui au fost sapte frati - toti cu studii superioare. Cind Basarabia a cazut prada Uniunii Sovietice in urma Pactului Ribbentropp-Molotov, iar trupele Armatei Rosii au intrat in Chisinau, soldatii sovietici i-au vinat in primul rind pe intelectuali (ceea ce nu ne mira, nu-i asa?, de vreme ce populatia din teritoriul reocupat trebuia grabnic „decapitata" spiritual). Fratele cel mai mic, Paul Vataman, a fost prins si intrebat ce profesie are. Cind a raspuns ca-i profesor de istorie, „eliberatorii" (cum le place chiar si astazi sa se mai considere destui rusi!) l-au impuscat pe loc. Tinarul prins habar n-avea ca in calitate de profesor roman de istorie era un „element dusmanos" la patrat. Cele trei calitati ale sale (roman, intelectual, profesor de istorie) i-au fost fatale. A doua poveste a spus-o doamna Lucia Mihai, nascuta Hartfeld. Familia Hartfeld a reprezentat de-a dreptul o curiozitate, de vreme ce erau singurii germani care traiau intr-un sat de pe Prut din Moldova de Nord,