Ça va, eu sunt Sava! "ça va", adică asta e situaţia! Vă place sau nu, sînteţi sau nu de acord, eu sînt Sava. Nici chiar stăpînilor mei nu le-am cerut aprobarea să exist în viaţa şi în casa lor. Ça va, eu sunt Sava! "ça va", adică asta e situaţia! Vă place sau nu, sînteţi sau nu de acord, eu sînt Sava. Nici chiar stăpînilor mei nu le-am cerut aprobarea să exist în viaţa şi în casa lor.
Pur şi simplu, i-am pus în faţa faptului împlinit. Îmi amintesc, fără greş, cum s-a întîmplat: era o dimineaţă geroasă de 5 decembrie 2001. Cînd am crescut mai mare şi am început să pricep lumea şi oamenii, stăpînul mi-a povestit că afară era un frig de să nu dai nici cîinele afară din barul de la Athénée Palace.
UN BIPED. În dimineaţa aia, eu nu eram în bar la Athénée Palace, eram în holul unui bloc din apropiere de Piaţa Victoriei, pe un calorifer, unde mă aşezase o mînă milostivă. De calorifer s-a apropiat un biped care m-a mîngîiat. Asta chiar că mi-a plăcut. "Uite – mi-am zis –, nu toţi bipezii te iau la scărmănat." Pe urmă m-a luat în braţe şine-am urcat într-o cutie mare, despre care am aflat că i se spune "lift". La etajul X, bipedul a sunat la o uşă. Ne-a deschis o bipedă căreia, bag seama, nu prea i-am fost pe plac. Ce să-i faci? Nu există dragoste la prima vedere. Am intrat în casă şi am fost aşezat pe ceva moale, ceva despre care, mai tîrziu, am aflat că se numeşte pernă. După ce bipedul a plecat, am rămas cu bipeda. Bag seamă că, deşi nu îi prea plăceam, nu îi dădea mîna să mi-o arate de la obraz. Drept care a început să se pisicească, adică să mă mîngîie. Era falsă sau nu, asta nu mă interesa, important era că aveam, în fine, un culcuş cald. Săptămînile de vagabondaj prin cartier, nu prea multe, dar foarte dense în evenimente, m-au învăţat să fiu prudent cu mîngîierile. Niciodată nu ştii la ce să te aştepţi de la bipede. Nu degeaba lor li s
