Wang Fuchuan sta in pat la cei 90 de ani ai sai, imbracat intr-un sacou negru matlasat, cu doua cuverturi trase pana la barbie care sa-l fereasca de aerul rece din noiembrie, se arata intr-un reportaj al Bloomberg. Caldura nu are, iar in nas si-a infundat hartie igienica ca sa nu-i mai picure narile. Pe podeaua rezervei sale e plin de gandaci, iar la chiuveta si la toaleta nu are apa. Toate bunurile sale - câteva articole de îmbrăcăminte, sunt stranse într-o pungă de plastic asezata sub pat. Singura lui distractie este un radio cu tranzistori care ii mai tine de urat.
Wang se considera insa un norocos- a luptat in anii 40 impotriva japonezilor, asa incat acum Guvernul Chinei ii achita lunar cei 2.000 de yuani (318 dolari), cat costa sederea lui acolo. Din pensia de 200 de yuani, Wang isi cumpara alimente.
"O mulţime de oameni de varsta mea nu si-ar permite să stea aici", spune Wang. "Mancarea nu e buna, dar nu am altceva de ce sa ma plang", mai spune el.
Wang se afla în avangarda unei schimbari demografice care se profilează pentru China. Potrivit datelor oficiale, circa 178 milioane chinezi aveau varsta de peste 60 de ani în 2009, iar numarul lor ar putea ajunge la 437 milioane până în 2050.
"Este un tsunami demografic", spune Joseph J. Christian, de la Harvard Kennedy Center. Provocarea Chinei este similară cu cea cu care s-a confruntat Japonia în anii 1990, cu o diferenţă esenţială: China va îmbătrâni. Cu zeci de milioane de părinţi lăsaţi să se descurce singuri, guvernul a înfiinţat un Comitet National care sa se ocupe de batrani.
Sprijinul din partea sectorului privat sau al ONG-urilor este fragil, clinici de tipul celor in care locuieste Wang Fuchuan fiind rare si cautand in principal batrani cu venituri cat mai ridicate.
"Sistemul de ingrijire a batranilor este inca in faza copilariei in China